Poezie
tortul
best cake scenario
2 min lectură·
Mediu
îți zăresc privirea iscoditoare
din capătul opus al troleului.
se zburătăcesc fire de praf
în lumina ciufulită de zoaie.
o clipă numai,
pensulezi un gest înspre mine și capitulez:
fă-mă drum și rigolă, peisaj alpin și sirop
de pin, fă-mă să scap un suspin.
un tort alunecă din palmele preotesei
în stație la lizeanu. înghit în sec.
—
nuntă, bă! mă pomenesc gîdilat
de sărmăluțele saturate de fixativ
ale mătușii loreta de la calafat.
de la masa tineretului mă stîrnește
surîsul tău clinchetiu; stînjeneala
mă mînă să mă schimonosesc: mă
scufund cu talent, cu stînga la nas
și dreapta fluturată sub candelabru.
intră tortul miresei.
alerg fără șansă
în urma taxiului tău
pe bulevardul obregia.
uit cu totul de tort.
—
porți pe brațe catalogul,
o cutie mai mare ca tine,
închizi ușa cu piciorul
și dai să te prăvălești
la doi pași de catedră.
un val de hăhăieli și
chiloțeii tăi cu hello kitty
ajung instantaneu pe instagram.
tortul sărbătoritei
supraviețuiește
demnității tale.
și iar nu mă bucur de tort.
—
ai mei invită la masă, de ziua lor,
pe soții prosopelici și pe fiica lor, dumitrița,
de mult plecații prieteni din canada.
la joacă, copii!
mă pune să-i dau o palmă la fund,
fundul dumitriței tremură. la plecare,
trece arătătorul peste tortul maică-mii
și-l înfige ca apucata în gura lui taică-său.
greața și erecția mă țin departe de tort.
—
punem mînă de la mînă să îți luăm tort;
dezbatem la sînge între diplomat și red velvet.
ne pitim care pe unde apucă, după draperii,
prin dulapuri și în spatele canapelei.
dai buzna pe ușă cu sutienul în mînă și
mîna pe după gîtul unuia abia agățat.
cu nodurî în gît, consum toată seara
consolîndu-l pe victor, care chiar te iubea.
cine să mai aibă poftă de tort?
—
mînuțele căuș, parcă ispitind ploaia,
ochișorii bulbucați și pofticioși.
să-ți mai pun o felie, puișor?
mîinile care frământă în copaie, față cu
mînuțele care ne frămîntă la ore mărunte.
făina și drojdia, coca lăsată
în fereastră să crească,
o rochiță poate mai fistichie,
tortul din care ne tot înfruptăm.
din capătul opus al troleului.
se zburătăcesc fire de praf
în lumina ciufulită de zoaie.
o clipă numai,
pensulezi un gest înspre mine și capitulez:
fă-mă drum și rigolă, peisaj alpin și sirop
de pin, fă-mă să scap un suspin.
un tort alunecă din palmele preotesei
în stație la lizeanu. înghit în sec.
—
nuntă, bă! mă pomenesc gîdilat
de sărmăluțele saturate de fixativ
ale mătușii loreta de la calafat.
de la masa tineretului mă stîrnește
surîsul tău clinchetiu; stînjeneala
mă mînă să mă schimonosesc: mă
scufund cu talent, cu stînga la nas
și dreapta fluturată sub candelabru.
intră tortul miresei.
alerg fără șansă
în urma taxiului tău
pe bulevardul obregia.
uit cu totul de tort.
—
porți pe brațe catalogul,
o cutie mai mare ca tine,
închizi ușa cu piciorul
și dai să te prăvălești
la doi pași de catedră.
un val de hăhăieli și
chiloțeii tăi cu hello kitty
ajung instantaneu pe instagram.
tortul sărbătoritei
supraviețuiește
demnității tale.
și iar nu mă bucur de tort.
—
ai mei invită la masă, de ziua lor,
pe soții prosopelici și pe fiica lor, dumitrița,
de mult plecații prieteni din canada.
la joacă, copii!
mă pune să-i dau o palmă la fund,
fundul dumitriței tremură. la plecare,
trece arătătorul peste tortul maică-mii
și-l înfige ca apucata în gura lui taică-său.
greața și erecția mă țin departe de tort.
—
punem mînă de la mînă să îți luăm tort;
dezbatem la sînge între diplomat și red velvet.
ne pitim care pe unde apucă, după draperii,
prin dulapuri și în spatele canapelei.
dai buzna pe ușă cu sutienul în mînă și
mîna pe după gîtul unuia abia agățat.
cu nodurî în gît, consum toată seara
consolîndu-l pe victor, care chiar te iubea.
cine să mai aibă poftă de tort?
—
mînuțele căuș, parcă ispitind ploaia,
ochișorii bulbucați și pofticioși.
să-ți mai pun o felie, puișor?
mîinile care frământă în copaie, față cu
mînuțele care ne frămîntă la ore mărunte.
făina și drojdia, coca lăsată
în fereastră să crească,
o rochiță poate mai fistichie,
tortul din care ne tot înfruptăm.
061.684
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- sorin despoT
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 350
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 67
- Actualizat
Cum sa citezi
sorin despoT. “tortul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-despot/poezie/14178789/tortulComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELDistincție acordată
ELEmilian Lican✓Îmi place ritmul alert de la Lizeanu până în canada și bineînțeles îmi place de chiloteii ăia, dar mai ales de Dumitrița!
0
SDdar notez că textul investighează migălos, în ciuda secvențelor pe repede înainte, condiția omului încercat de atracții în raport cu nevoia sa de a face bine. spre foarte bine :D dar cică nu-i bine să-ți explici textele, așa că șed și privesc.
0
GMDistincție acordată
ritmul susținut, construcția și mesajul mi-au atras atenția. Diferit. Mi-a plăcut. Lucruri asemănătoare se întâmplă regulat oricâte ziduri ne despart de ele. Gânduri bune!
0
ELRezultă în cele din urmă:
,,mîinile care frământă în copaie, față cu
mînuțele care ne frămîntă la ore mărunte"
,,mîinile care frământă în copaie, față cu
mînuțele care ne frămîntă la ore mărunte"
0
SVde manifest:
- uite, d'asta să nu mai stați cu ochii pe ecrane! că pe vremea mea...
se pare că treaba cu tortul și sarmalele, orice ar fi, rămâne nealterată
spor!
- uite, d'asta să nu mai stați cu ochii pe ecrane! că pe vremea mea...
se pare că treaba cu tortul și sarmalele, orice ar fi, rămâne nealterată
spor!
0
EPCa de obicei și cum te știu de pe vremuri, te prinde bine experimentalismul ăsta, mai ales că e un filon prea puțin exploatat și explorat. Personal, textul ăsta îmi aduce aminte de ritmul lui Foarță, combinat cu dezinvoltura de la începuturi a lui Iaru și cu un Sociu cumințit de postumanism. E doar o impresie de lectură; personal mi-a plăcut mai mult textul precedent - „obrajori”, acolo erai mai categoric, mai tu. Nu zic că aici nu ești tu, sunt momente diferite cu care rezonez diferit.
0