Poezie
ce fățucă de năucă
1 min lectură·
Mediu
nici un sunet dincoace de fereastră; dincolo,
legănatul blînd al castanilor în ulcica de noxe.
balanța umerilor tăi, ușor înclinată deasupra pervazului, unde
dîra unei replici adormite se înfoaie în flacăra chibritului,
în replică, un clinchet, o-nvîrtoșată ventuză pe obraz.
bruma de poezie din așternuturi biciuiește
firișoarele de lumină furișate printre draperii.
tu poate știi: cînd te pîndesc curios, toropiți,
porumbeii casei pornesc să ciugulească pereții.
ce vor pricepe din noi, obrăjor,
cînd ne vor descoperi încremeniți
în molozul acestui vis interbelic?
ce-or să îndruge despre
degetele aninate de chiștoace,
jucîndu-și dorul de ducă?
a ta către a mea,
a mea către a ta
fățucă de năucă.
031220
0
LA
