Poezie
nimfeTamina
2 min lectură·
Mediu
galopul
fractura
insistența cu care despachetează clipe
numai bune de spînzurat în brăduț
privește
luminile
iume
alunecăm
prin crevasele
unui tor
chiar dacă ne-au asfixiat
cu zidurile lor futute
cu umilințele de clasă
&gen
primul pas mărunt înduioșător de șovăielnic
l-am făcut refuzînd să rămînem
așezați înaintea mașinii
au denunțat renunțarea vocal
amputați emoțional programați
au potolit în scurt timp
gîlceava
lor nu le mai făcuse moartea cu ochiul din vremea cînd
plictiseala părăsea revolverul prin pelicula cleioasă
derulată permanent pe retină / din care azi trag însetat în
/ planeta mamă frontiera mamă clopotul blocul mamă /
cotețul eco-digitalizat unde răpitoarele plănuiesc
eterna evadare bliț cu final dramatic dar fericit /
se află în fiecare oglindă teleghidată de bîlci
/ apasă butonul verde pentru rapacitate pe limba mamă /
află că sîntem sătui de minciunile mici de asperități
iar fiindcă vrem să iubim sec o facem cu porii aprinși
aruncînd cea mai blîndă nuanță peste chestii și lucruri
vertijul somnoros al cuvintelor
face surplusul să alunece
inanimat la picioare
te schițează în coregrafii opace
mai ușoară decît un suspin în
bărbie atît de sus încît
sus nu există și încă un pic mai
&plonjeul precis între ace-
le minute în care lumea
înceta să se întindă
pînă la piele
//
privește iume
sîntem zmee de umbră
în ceșcuța de cer
a emisferei nordice
006
0