Sinucidere provincială

impecabilă rostire, senzații bine redate, acest text are o lumină a lui interioară care străbate spre cititor cu acuratețe și forță

salut,

Mă entuziasmez când apari tu, nu știu de ce dar precis este o explicație. Poate naturalețea spunerii tale. Fac o reverență.

sper să nu îți diminuez entuziasmul...am recitit cu mare atenție poezeaua ta, rămân la părerea de dinainte cu un singur amendament însă, acel \"voluminoase\" din penultimul vers mi se pare oarecum redundant

încă o dată salut,

prima strofa mai trebuie lucrata.
/
apoi m-ai bagat putin in ceata, sau nu stiu, poate ma depaseste
adicatele imi spui ca
vezi trecand
ca o vulpe
tristetea
apoi
ca ti se intampla fericiri
volumnioase(?)
/
forta sta in ultima strofa si sunt de acord cu dana
nu mai e neovie sa spui voluminoase
din moment ce nu le poti respira
/
te salut si eu,

foarte lucrata frazarea. place simplitatea eleganta.titlul e de agatat

mă gândeam la frazare, Felix. nu prea îmi explic versurile \"Și stau să te văd trecând.

Ca o vulpe, tristețea.\" sunt două propoziții, dar punctul de la urmă la a doua nu mă duce decât la o gramatică destul de șubrezită de elanul creator. dacă erau trei puncte, sau eventual \"tristețea\" cobora singură în alt vers parcă parcă... așa însă...cam neuns

acolo e o ruptura intentionat aspera, d-aia si ziceam ca e lucrata frazarea. exista un rafinament exprimat abrupt. bin ca nu e vorbaraie goala si lunga in txt

Simpatică poezie și titlu. Tinzi spre esențializare și faci progrese. Aș mai nuanța un pic finalul, de-mi vei permite:\"Și tocmai acum mi se întâmplă fericiri voluminoase\". Iar \"nu pot respira\" cam pare inspirat de undeva... Oricum, mă bucur să te văd cu stea! Inspirație,

Dana***Știi cum se întâmplă, e o formă de narcisism și ți-e foarte greu să tai din propriul text, am să încerc;
Andreea***Mulțumesc mult de trecere și dacă ești de acord și cu Dana, mă predau;
Felix***Mă încearcă o grea responsabilitate de câte ori mă vizitezi. Eu mă bucur când prin mocirla cuvintelor mele descoperi câte o perlă și uite așa mă plesnește câte o stare de împăunare. Cu privire la ruptură, întradevăr experimentez ceva;
Silvia***Tare mă mai exteriorizez când tocmai tu descoperi ceva interesant printre cuvintele mele;
Ioana***Se poate spune că noi avem un proiect comun. Putem colabora din când în când...

Se poate să ai dreptate, elanul meu creator de multe ori e de vină pentru multe câte mi-se întâmplă, dar dacă e să se...să se.

ce au scris ceilalți, fiindcă sângele meu curge mai repede și nu am timp să citesc subsolul...
dar mie textul acesta mi se pare superb și acum o să îmi leg un garou ca să pot să te citesc și mâine.
Adela

Foarte frumos, să faci tu din ăstea definitive, tu care ești o rafinată.

se întâmplă cam peste tot și mai ales la provinciali, nu-i așa? Ei, dar textul tău m-a salvat, so thank you :)
Mai scrie, stilul ăsta te prinde foarte bine. Întregul poem e un cumul condensat de imagini proaspete, vii, chiar dacă vorbește aparent despre moarte. Nu am mai citit în altă parte: \"Ca o vulpe, tristețea.\", nici \"fericiri voluminoase
Pe care nu le pot respira\". De fapt e un text plin de vitalitate, pe care dacă aș putea, l-aș recomanda.
Adela

Aprecierile tale mă onorează. S-ar putea să plec chiuind pe câmpuri. Tocmai văd un tren mestecând câmpia.

Mi s-a parut ca versul trei explica primele doua inutil.E o senzatie, eu le-as fi schimbat intre ele, as fi inceput cu: \"stau sa te vad trecand
si-atat de lin...\" Ce zici?
Finalul,ca si titlul sunt inspirate.Mai trec, asa ca intre provinciali.Hai bachtalo, Istenu lui Dumnezo!

Și varianta ta merge, încep să cred că am scris un text valoros. Merge oricum.