ursule, dă-te mai încolo,
spuneai,
ești mare,
ursule
și n-am loc
dă-te tu mai încolo! iar
ți-ai băgat unghiile gurii
până-n prăpastia de acumulare a sufletului meu
nu vezi că mă albești?
doar să mă lași să te respir...
...nu, nu e combinație, ai
putea să strângi din
pleoapele minții și pa! kakaia
parfum?
ai putea să străbați, dus-întors, cu ultimul tren
diminețile în care îmi
Nu-ți miroase a viu? duhoarea urcă până la
nasturele meu
cusut șui de tine (oricum are altă nuanță, ce mai contează
că nu-l pot încheia?), nu-ți
miroase a trandafirii din care
coc țigăncile
Cum te-aș mai cuprinde, frământată ca o pâine furchițată-n roșii,
Ce te-aș răsuci să-ți crească fruntea adâncită greu în palma mea,
Să-ți sorb vâscul încleiat, cu setea care putrezește
Iubita mea de gheață și jăratic,
Frumoasă rău, ca o copilărie,
La mine bate vântul lent, văratic
Și dimineața nu mai e zglobie
La tine vreau să vină, să rămână,
Seninul în felii mai gros
vine trenul, urcă-te pe masă,
ia o gură de palincă veche,
vezi să nu te prindă controlorul
așa beată, știu că n-ai rușine
dar te scurgi ca mierea polifloră
peste șuier albăstriu de
Mi-aș dori să fiu o coardă de ghitară, maț de porc
Subțiat până la starea de arpegiu siluit,
Să îți zugrăvesc uimirea din care o să mă-ntorc
Cu o frunză de mesteacăn pe rever, nemiruit
De-o
Mâine mă recapăt alb, sunt tânăr și mă scurg scrântit spre catafalc
Mai încet, să nu-mi presar pe frunte puf de flori de plop topit în mai
Pe pervazul umed să pui cizme, lumânări de nuntă, coli de
Dimineața nu e simplu drumul spre spânzurătoare,
Vin grămezi de viermi să sape alte rânduri de retine,
Alte șiruri de tranșee între diavoli vechi și soare...
Mai senin, să nu te-mpiedici, ia o
Mâine nu există, este nor de fum,
este libertate de mișcare
printre flori de colț și trei picioare
ale podului căzut în drum,
Mâine e un semn de întrebare
între dimineață și turbare,
între
La mine vine obosită, seara,
Nemernicia ultimelor zări
Din care se înfruptă primăvara -
Polenuri gri și supe de plecări.
La mine vin cocorii rânduri-rânduri,
Triunghiuri moarte fără
Mai trage din vreme, mai trage de lanț
mai strânge din rochia vernil de mireasă
mai fierbe o vadră de must, pune-i cranț
mai pleacă din tine, din noi, de acasă
mai scutură floarea, mai strânge
Dă-mi un pic de pesmet că aici s-a-nmuiat
Și-a-nmuiat soarele mă-sii pleoapele
De-aia nu-mi place să gust direct din căldare -
Nu e bună caldă
Atunci, de ce pui lapte cald cînd o scoți dimineața
Bă, eu, când manânc colivă, se ascunde soarele,
Plânge popa în căldare să boteze mai sfințit,
Își așterne luna pledul și-mi pupă picioarele,
Nădușește dracu-n poartă pârpolind a
Mai știi? M-am însurat cu moartea
Și n-ai venit la nuntă, naș de foc,
Mi-am cumpărat un glonț de mucava
Mi-am luat permisie de la mama soacră să plec la matale, dar nu mai erai acolo, plod de
Viața este moarte. Și? Mi-e simplu,
Mă îmbrac din nou în chihlimbar
Îmi pun fundă roz să-ți vin în dar,
Bag cârlana murgă în hambar,
Scot un sfânt vetust din calendar
Și-mi iau sacul peticit
dați-vă, dracu\', mai la larg, mi-e sete
și voi îmi stați în soare, cum să-mi sorb
coniacul rece? mai tăiați din plete
pădurii, ploii, zborului de corb
și dați-vă din stele că nu vine
nici un
Am sufletul scrântit și inexact,
Din noapte îmi iau vârstele și hrana,
Am încheiat cu tinerețea pact,
După ce-n moarte înmuiasem pana.
Am flăcări pe câmpii de gând hai-hui,
Potop pe frunte,
Vino să te-nvăț mireasă, vino să te-nvăț să minți
Mai frumos ca-n orice biblii și mai crud ca orice hoț,
Vino să te-mbrac în straie de cocotă, să-ți vând sfinți
Pe butoni de aur verde, cu măsură
Sunt netrebnicul de jurnă care-ti bate-ncet la poartă,
Să-i asculti înversunarea si culorile din ochi,
Să-i cânti cântece de leagăn si litanii de deochi,
Să-i furi ultimele lacrimi si să vezi ce
...Dimineata mi s-a spus ca esti plecata spre muntele nostru de aur, inca nedescoperit. cand am vrut sa-l descoperim impreuna ai spus \"vai, o sa raceasca, saracul, nu vezi ce banala e iarna asta?\"
***
te-ai inspaimantat? e moartea, sora buna cu seninul,
uite-o cum se-ncolaceste, sarpe beat, pe gatul meu,
are gust de bere neagra si e verde ca veninul,
are plete de matase si se crede
Iubito, eu încă mă simt vagabond,
Dorința de-aceea îți pare uriașă,
Cămașă mea neagră și parul tău blond
Dau dragostei voie sa fie trufașă.
Iubito, eu încă am crinul adînc
Înscris de călăul
***
Vladi stie mereu ce să facă, unde să găsească fraieri – asa le zice el la vestici – care să dea cât nu trebuie pe casele avute în custodie. Cum nu avem firmă de profil, Vladi are o legitimatie
ST