Poezie
Violet
1 min lectură·
Mediu
Iubito, eu încă mă simt vagabond,
Dorința de-aceea îți pare uriașă,
Cămașă mea neagră și parul tău blond
Dau dragostei voie sa fie trufașă.
Iubito, eu încă am crinul adînc
Înscris de călăul trufiei pe umăr
Și sabie scurtă de foc la oblînc
Și iapa mea paște arginți fără număr.
Iubito, eu încă bat viața în lung
Și-a lat și te caut cu flăcări pe frunte,
Vînd spini de prăsilă și stele de strung
Să cumpăr neliniștii noastre un munte.
Iubito, eu încă mă știu vagabond,
Beau zaibăr cu vadra și, pe sub cămașă,
Port zbenghi de iubire din părul tău blond,
Dînd dragostei girul să iasă din fașă
002386
0