Silviu Tudor-Saladjiar

Hram la capatul lumii De la Mahmudia, în portul căreia Dunărea fumegă din cauza prafului de la cariera de piatră, (halal ecologie și „zonă strict protejată“) singurul mijloc de transport către

Unchiul Sam a murit, în sfârșit, așa cum merita un jăndar: într-un mod previzibil și caracteristic uriașilor cu picioare de lut. Trebuia să se ajungă la aducerea unui manechin fără vlagă la Casa

Unchiul Sam a murit, în sfârșit, așa cum merita un jăndar: într-un mod previzibil și caracteristic uriașilor cu picioare de lut. Trebuia să se ajungă la aducerea unui manechin fără vlagă la Casa

Singurele bombardamente atomice nonexperimentale din istorie s-au petrecut în urmă cu 63 de ani, când Statele Unite ale Americii, aflate în stare de război cu Imperiul Japoniei, au efectuat două

sunt eu cel de pe urmă și teribil zeu care l-a-ntemnițat pe dumnezeu de dragul tău și sunt la fel de rău cobor la fel pe frunzele de prun ca mai demult sunt eu cel mai nebun și mai frumos

Dimineața crește-n tine zbor de pasăre de pradă Și la prânz deja se-nfruptă din mirare ochiul tău, Stau spre palmele făcute cald căuș sânii să-ți cadă, Să ți-i beau până la ziuă și să te adulmec

Eu sunt autobuzul tău tu faci stațiile apeși pe butonul roșu de oprire de urgență și de-acolo hurducăturile sau mă accelerezi și destinațiile vin spre mine rapid mă sperie dar nu pot să pun

Bună dimineața, bat încet, nu treier Bolovani de sare pe islaz de lacrimi, Am venit să-ți caut de iubire-n creier Și să-mi curăț mintea de urât și patimi Bună dimineața, clovn de

tu m-ai învățat pe dinafară, eu după ureche, lăutar, am uitat ce gust are răbdarea, am înfipt cuțite în zăpezi, am plesnit și zmee și lumină, am mâncat otravă din senin, tu mă îmbiai cu suc de

În seara asta mă împușc, mi-e foame De tine ca de-o pulpă de cuvânt, Sunt rădăcină albă, n-am rizoame, Doar un pustiu în mine și-un curând Pe care tu îl biciuiești într-una Și nu îl lași să

eu, sfântul din biserica de piatră, amurgesc la picioarele țâței tale stângi și nu mai văd, nu mai văd crucea

Soarele ăsta care sunt tanjește după dimineațile cu lună

bună seara. mă mai știi? sunt prințul cu pământ de flori în portofel, sunt golanul care-ți udă noaptea firul de mușcată cu absint - șaptezeci de grade de lumină nu-s în stare să doboare

Eu sunt cel cu liniște firavă și cu dimineața la rever, cu privirea rece și hulpavă și cu pile mari în iad și-n cer. Tu ești dumnezeul de serviciu cand aplic, bezmetic sau lucid, cumpăr

* Zeul meu prăsește stele să îți facă diademă, Vântul meu din sud, bătrânul, îți răsfață pletele, Vin armeni să-ți vadă chipul și să ți-l așeze-n stemă De argint și alabastru, să alunge relele.

Mirosim a vară, Tu ceva mai verde, Cu un fel destoinic de a mă iubi, Eu smulg dimineața zarul care pierde Și-l arunc in iaduri Cu dragoni zglobii, Mirosim ca vremea, veacuri siameze, Tu,

Iubito, în noaptea aceasta de vară Se smulge furtuna din munții de dor Și iată cum ploaie de verde coboară La poalele vremii în zbor de condor. Nu lumii i-aduce umilă-nchinare Că lumea

Cum iarba spre inimi își caută cale, Umbrit de arome, eu iar îmi desfac Mărunte drumeaguri spre stările tale, Iubito. Chiar dacă am coarne de drac, Apleacă-ți tu cerul în rai să mă

nu mai reveni, mai bine vino de la început, întreagă, pun pe prăselele de vlagă miere, să îmi lingă urșii libertatea, să mă prindă - noaptea,-n post - lumina lângă care ne-am născut, mai

Sunt cel ce naște lauri dimineața Și pân\' la prânz îngroapă vagabonzi În tufele de laur, diavoli blonzi Îmi joacă-n gând și sora mea e ceața. Sunt cel care trezește dimineața Și-i trage zilei

Îți scriu din nou, pomelnice de dor Și vorba-n mine își găsește mire, Voi vinde-o-n târg, să-ți iau în loc safire, Că și-așa ai tu chip strălucitor, Bun să îl pui icoană, în pridvor De suflet

tu pe unde ești, că eu frec menta intre zilele pe care-ai scris ca pe cruce este una, sigur plină și de mine și de noi ai uitat ce font era, ce softuri, preamăreațo, ai uitat să scrii? ai