Mă

tu m-ai învățat pe dinafară, eu după ureche, lăutar, am uitat ce gust are răbdarea, am înfipt cuțite în zăpezi, am plesnit și zmee și lumină, am mâncat otravă din senin, tu mă îmbiai cu suc de soare, eu doream briz-brizuri de altar și-aduceam în fiecare noapte must de nebubie și de chin, am uitat și zeama de mătase pusă-n tocănița mea de iezi, ai uitat și spuma de iubire, laptele zvâvcnind a baldachin, ai uitat ca vrei să-mi fii și inger și că ai putea din nou să crezi tare plină mi-e de tine lumea, cît de tare sunt de tine plin?