sigur, și lumea a fost creată în
douămiipatrusuteoptzecișișapte de zile,
spațiul era atât de mare, încât timpul nici nu mai
conta, vei fi vrând să
spui.
dacă împarți lacrimile pe care nu le-am
Douăzeci și nouă de Siberii
Sapă-n mine ca-ntr-un cuib de șerpi,
Mă destramă solz cu solz, sunt banca
De ninsoare și de flori de câmp,
De-aș avea păduchi și beri-beri
N-ai mai ști de unde să mă
pentru tine curge mierea în copastie mai dulce,
pentru mine cade luna ca un clop pe ochii tăi,
eu sunt noaptea, care-ți spune când fug câinii să se culce
pe sub streșinile iernii, când amușinează
Mâine nu mai este, azi e floare-n vânt,
M-ai fi spânzurat la colț de stradă
Daca ți-aș fi dat, ca la paradă,
Vestea fără farduri, ultimul cuvânt.
Mâine nu mai crește, azi e vis de fum,
Mi-ai
Mai stii cum mă cheamă, cum stiu să respir
Sub sanii tăi lacomi, desfranat de frumosi
Mai stii, dimineata, cu ochiul safir
Al toamnei trecute inspre gand cum mirosi
A mine, a vlaga mustind de
\"E dulce!\", zice uliul și stârvul dă în clocot,
Cinci șoimi hoitari la masă cu uliul stau, sunt mari
Și grași de nepăsare și saltă-n danț, un ropot
Pe care numai turcul îl ține în
Morții mei nu au nici vârstă și nici horoscop,
Sunt perlați, sudoarea calpă scursă de pe zei,
Nu tresar când trece dricul peste vreun hop
Și nu put, madam, sub coasa ta, sub norii grei.
Morții
Ceva, cumva, mă face să spun la revedere
Si stelelor din mine și umbrei de pe cer,
Sunt cel din hall, cu haina mânjită gros de fiere
Si buzele crăpate de alt plecat mizer.
Ceva, cândva, te
Nununununununununununununununu, sfărâmă-te, zicea vulturul împușcat în piciorul podului de piatră s-a dărâmat și o să mă apuc eu să construiesc viitorul ca tu să ai o punte spre malul celălalt al
Unde să mai fug, că, uite, a venit, bate la poartă
Cu tot vântul primăverii descărnate, nu e sol,
N-are meseriași cu vorba, n-are flamuri albe, poartă
Ochelari de contrabandă și-are mutră de
Cioc-cioc, pot să intru? Mulțam, bună seara,
În camera voastră e-un aer fetid,
O clipă, să-mi sprijin de frunte ghitara,
S-adorm si-bemolul în voi, să vă-nchid
În ziduri de teamă, ești Ană?
Se mai învârtește pământul? Nu mi-e dor de tremurul lui de găină capie, nici de punctul de sprijin pe care n-o să-l găsească nimeni vreodată. Dacă te-aș fi iubit îndeajuns, poate că nu s-ar fi
De la vest, umflat de iarbă, vine crivățul cu ochii
Stinși de vodcă și-o țigară pusă-n gură șui,
Să dea iama în culoarea vie-a zecilor de rochii
Vaporoase și poleiul cheamă la cucui.
Pe
ST