Poezie

Miile

1 min lectură·13 iunie 2005

Mediu

Douăzeci și nouă de Siberii

Sapă-n mine ca-ntr-un cuib de șerpi,

Mă destramă solz cu solz, sunt banca

De ninsoare și de flori de câmp,

De-aș avea păduchi și beri-beri

N-ai mai ști de unde să mă fierbi

Ori m-ai scărpina să-mi treacă brânca

Și să nu mai plâng atât de tâmp.

Foaie necuminte de mireasă,

C-o să-mi fii, că n-o să vrei să fii,

Urcă-ncet pe tâmpla mea un greier,

Cântă-n mine ca-ntr-un bivuac,

Eu miros a malț și a melasă

Si-am să putrezesc în zori de zi –

Am deja pecingine pe creier

Și cinci scânduri albe, să mă-mbrac.

Douăzeci de palme și-o maimuță,

Patru mii cinci sute două, trei

Zile, care-mi năpădesc uitarea,

Mă desfac de solzi și mă topesc

Tot sunt roata-a cincea la căruță,

Tu sa fiu altcineva mă vrei,

Merg cuminte-n staul să-mi ling sarea

Și să uit ce strașnic te iubesc.

002.607

Silviu Tudor-Saladjiar. “Miile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-tudor-saladjiar/poezie/126920/miile

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.