Priveghiul jandarmului mondial
Unchiul Sam a murit, în sfârșit, așa cum merita un jăndar: într-un mod previzibil și caracteristic uriașilor cu picioare de lut. Trebuia să se ajungă la aducerea unui manechin fără vlagă la Casa
Priveghiul jandarmului mondial
Unchiul Sam a murit, în sfârșit, așa cum merita un jăndar: într-un mod previzibil și caracteristic uriașilor cu picioare de lut. Trebuia să se ajungă la aducerea unui manechin fără vlagă la Casa
țigări cu cancer
Șalomică, am venit să cumpăr Douămiidecântecehai-hui (ai văzut cum scriu?, ca un contabil pe chitanță) - vodca de ienupăr Are garanție de cucui Mai visezi copaci? devin afabil dacă nu mă lași
eu
sunt eu cel de pe urmă și teribil zeu care l-a-ntemnițat pe dumnezeu de dragul tău și sunt la fel de rău cobor la fel pe frunzele de prun ca mai demult sunt eu cel mai nebun și mai frumos
apucături
Dimineața crește-n tine zbor de pasăre de pradă Și la prânz deja se-nfruptă din mirare ochiul tău, Stau spre palmele făcute cald căuș sânii să-ți cadă, Să ți-i beau până la ziuă și să te adulmec
data viitoare
Eu sunt autobuzul tău tu faci stațiile apeși pe butonul roșu de oprire de urgență și de-acolo hurducăturile sau mă accelerezi și destinațiile vin spre mine rapid mă sperie dar nu pot să pun
sms
În seara asta mă împușc, mi-e foame De tine ca de-o pulpă de cuvânt, Sunt rădăcină albă, n-am rizoame, Doar un pustiu în mine și-un curând Pe care tu îl biciuiești într-una Și nu îl lași să
textitluquatzequatlirtlu
bună seara. mă mai știi? sunt prințul cu pământ de flori în portofel, sunt golanul care-ți udă noaptea firul de mușcată cu absint - șaptezeci de grade de lumină nu-s în stare să doboare
pentru Rifca
Eu sunt cel cu liniște firavă și cu dimineața la rever, cu privirea rece și hulpavă și cu pile mari în iad și-n cer. Tu ești dumnezeul de serviciu cand aplic, bezmetic sau lucid, cumpăr
parfum
Mirosim a vară, Tu ceva mai verde, Cu un fel destoinic de a mă iubi, Eu smulg dimineața zarul care pierde Și-l arunc in iaduri Cu dragoni zglobii, Mirosim ca vremea, veacuri siameze, Tu,
Între zi și noapte
Cum iarba spre inimi își caută cale, Umbrit de arome, eu iar îmi desfac Mărunte drumeaguri spre stările tale, Iubito. Chiar dacă am coarne de drac, Apleacă-ți tu cerul în rai să mă
Bulz
nu mai reveni, mai bine vino de la început, întreagă, pun pe prăselele de vlagă miere, să îmi lingă urșii libertatea, să mă prindă - noaptea,-n post - lumina lângă care ne-am născut, mai
Cu apă
Sunt cel ce naște lauri dimineața Și pân\' la prânz îngroapă vagabonzi În tufele de laur, diavoli blonzi Îmi joacă-n gând și sora mea e ceața. Sunt cel care trezește dimineața Și-i trage zilei
Ursaria, città apperta
Îți scriu din nou, pomelnice de dor Și vorba-n mine își găsește mire, Voi vinde-o-n târg, să-ți iau în loc safire, Că și-așa ai tu chip strălucitor, Bun să îl pui icoană, în pridvor De suflet
haihuiala
tu pe unde ești, că eu frec menta intre zilele pe care-ai scris ca pe cruce este una, sigur plină și de mine și de noi ai uitat ce font era, ce softuri, preamăreațo, ai uitat să scrii? ai
ursul dixit
ursule, dă-te mai încolo, spuneai, ești mare, ursule și n-am loc dă-te tu mai încolo! iar ți-ai băgat unghiile gurii până-n prăpastia de acumulare a sufletului meu nu vezi că mă albești?
Măndica - urmare
doar să mă lași să te respir... ...nu, nu e combinație, ai putea să strângi din pleoapele minții și pa! kakaia parfum? ai putea să străbați, dus-întors, cu ultimul tren diminețile în care îmi
vise, taică
Cum te-aș mai cuprinde, frământată ca o pâine furchițată-n roșii, Ce te-aș răsuci să-ți crească fruntea adâncită greu în palma mea, Să-ți sorb vâscul încleiat, cu setea care putrezește
cantecel
Iubita mea de gheață și jăratic, Frumoasă rău, ca o copilărie, La mine bate vântul lent, văratic Și dimineața nu mai e zglobie La tine vreau să vină, să rămână, Seninul în felii mai gros
de pe drum
vine trenul, urcă-te pe masă, ia o gură de palincă veche, vezi să nu te prindă controlorul așa beată, știu că n-ai rușine dar te scurgi ca mierea polifloră peste șuier albăstriu de
Înscriere nouă
Mi-aș dori să fiu o coardă de ghitară, maț de porc Subțiat până la starea de arpegiu siluit, Să îți zugrăvesc uimirea din care o să mă-ntorc Cu o frunză de mesteacăn pe rever, nemiruit De-o
Slobodan
Mâine mă recapăt alb, sunt tânăr și mă scurg scrântit spre catafalc Mai încet, să nu-mi presar pe frunte puf de flori de plop topit în mai Pe pervazul umed să pui cizme, lumânări de nuntă, coli de
Spânzurătoarea
Dimineața nu e simplu drumul spre spânzurătoare, Vin grămezi de viermi să sape alte rânduri de retine, Alte șiruri de tranșee între diavoli vechi și soare... Mai senin, să nu te-mpiedici, ia o
iarăși
Mâine nu există, este nor de fum, este libertate de mișcare printre flori de colț și trei picioare ale podului căzut în drum, Mâine e un semn de întrebare între dimineață și turbare, între
ei, na
La mine vine obosită, seara, Nemernicia ultimelor zări Din care se înfruptă primăvara - Polenuri gri și supe de plecări. La mine vin cocorii rânduri-rânduri, Triunghiuri moarte fără
mai
Mai trage din vreme, mai trage de lanț mai strânge din rochia vernil de mireasă mai fierbe o vadră de must, pune-i cranț mai pleacă din tine, din noi, de acasă mai scutură floarea, mai strânge
Cu rom
Bă, eu, când manânc colivă, se ascunde soarele, Plânge popa în căldare să boteze mai sfințit, Își așterne luna pledul și-mi pupă picioarele, Nădușește dracu-n poartă pârpolind a
Život je mrtve, predstaluvjet
Viața este moarte. Și? Mi-e simplu, Mă îmbrac din nou în chihlimbar Îmi pun fundă roz să-ți vin în dar, Bag cârlana murgă în hambar, Scot un sfânt vetust din calendar Și-mi iau sacul peticit
Lebensraum
dați-vă, dracu\', mai la larg, mi-e sete și voi îmi stați în soare, cum să-mi sorb coniacul rece? mai tăiați din plete pădurii, ploii, zborului de corb și dați-vă din stele că nu vine nici un
Fără rom
Am sufletul scrântit și inexact, Din noapte îmi iau vârstele și hrana, Am încheiat cu tinerețea pact, După ce-n moarte înmuiasem pana. Am flăcări pe câmpii de gând hai-hui, Potop pe frunte,
Život je mrtve
Vino să te-nvăț mireasă, vino să te-nvăț să minți Mai frumos ca-n orice biblii și mai crud ca orice hoț, Vino să te-mbrac în straie de cocotă, să-ți vând sfinți Pe butoni de aur verde, cu măsură
Rest
Sunt netrebnicul de jurnă care-ti bate-ncet la poartă, Să-i asculti înversunarea si culorile din ochi, Să-i cânti cântece de leagăn si litanii de deochi, Să-i furi ultimele lacrimi si să vezi ce
Violet
Iubito, eu încă mă simt vagabond, Dorința de-aceea îți pare uriașă, Cămașă mea neagră și parul tău blond Dau dragostei voie sa fie trufașă. Iubito, eu încă am crinul adînc Înscris de călăul
Foamea de sâmbătă
sigur, și lumea a fost creată în douămiipatrusuteoptzecișișapte de zile, spațiul era atât de mare, încât timpul nici nu mai conta, vei fi vrând să spui. dacă împarți lacrimile pe care nu le-am
Miile
Douăzeci și nouă de Siberii Sapă-n mine ca-ntr-un cuib de șerpi, Mă destramă solz cu solz, sunt banca De ninsoare și de flori de câmp, De-aș avea păduchi și beri-beri N-ai mai ști de unde să mă
mamei nenăscutului
pentru tine curge mierea în copastie mai dulce, pentru mine cade luna ca un clop pe ochii tăi, eu sunt noaptea, care-ți spune când fug câinii să se culce pe sub streșinile iernii, când amușinează
Canticel
Mâine nu mai este, azi e floare-n vânt, M-ai fi spânzurat la colț de stradă Daca ți-aș fi dat, ca la paradă, Vestea fără farduri, ultimul cuvânt. Mâine nu mai crește, azi e vis de fum, Mi-ai
Zvacnet
Mai stii cum mă cheamă, cum stiu să respir Sub sanii tăi lacomi, desfranat de frumosi Mai stii, dimineata, cu ochiul safir Al toamnei trecute inspre gand cum mirosi A mine, a vlaga mustind de
Cina
\"E dulce!\", zice uliul și stârvul dă în clocot, Cinci șoimi hoitari la masă cu uliul stau, sunt mari Și grași de nepăsare și saltă-n danț, un ropot Pe care numai turcul îl ține în
Srebenica
Morții mei nu au nici vârstă și nici horoscop, Sunt perlați, sudoarea calpă scursă de pe zei, Nu tresar când trece dricul peste vreun hop Și nu put, madam, sub coasa ta, sub norii grei. Morții
Rest
Ceva, cumva, mă face să spun la revedere Si stelelor din mine și umbrei de pe cer, Sunt cel din hall, cu haina mânjită gros de fiere Si buzele crăpate de alt plecat mizer. Ceva, cândva, te
Spaima
Unde să mai fug, că, uite, a venit, bate la poartă Cu tot vântul primăverii descărnate, nu e sol, N-are meseriași cu vorba, n-are flamuri albe, poartă Ochelari de contrabandă și-are mutră de
Cioc-cioc
Cioc-cioc, pot să intru? Mulțam, bună seara, În camera voastră e-un aer fetid, O clipă, să-mi sprijin de frunte ghitara, S-adorm si-bemolul în voi, să vă-nchid În ziduri de teamă, ești Ană?
Leoarcă
De la vest, umflat de iarbă, vine crivățul cu ochii Stinși de vodcă și-o țigară pusă-n gură șui, Să dea iama în culoarea vie-a zecilor de rochii Vaporoase și poleiul cheamă la cucui. Pe
