Îmi închid tăcerile-n casă,
cobor scările și-mi fac drum spre viitor,
mă așteaptă tronsoane de necunoscut
cu orizonturi înălțate din ape.
Gândurile nu mă lasă singur și ascult,
drumurile mă
Când sunt păcălit
mă simt atins în ceea ce nu se vede,
în rest totu-i normal,
nu lovesc în cei ce sunt altfel.
Nu întrec măsura,
nimic nu mă face să dau din mine
ura ce m-a bântuit
Întunericul din mine s-a scurs,
în trupul cu sângele celui întors din uitare
se nasc alte îzbânzi.
În memorie sunt setate legături de viață,
gândurile trec pragurile impuse,
în urma lor se
N-am să te iubesc când plâng arinii
În serile cu macii somnoroși,
Ci-n zile când lacrimi varsă crinii
Și ochii înoată-n verde de frumoși.
Am să te iubesc mai pe-ndelete
Când cerul cade-n iureș
Mă caut pe unde n-am fost niciodată,
nu știu să-mi găsesc în altă parte rădăcini,
rămân în colțul ignorat al acestei lumi,
să mă vindec de toate furturile celor veniți pe cai mari.
Orașul
Dintre toate întâmplările pe care nu le uit
tu ești cea mai aproape
și crezi că așa este normal,
nopțile nu sunt albastre, nici de mătase,
ci întunericul din noi.
Dragostea noastră a prins
Tu nu știi
și nici aceste cuvinte scrise
în care-mi tremură sufletul,
nu spun cum se strâng dorințele la mai mulți
în sângele meu.
În stabilirea echilibrului
mâinile le așez pe capul
Se înserase în priviri
în casa spațioasă și pustie
cu pereții de sticlă, femeia se spovedea la lună
pentru umbra singurătății ce-i nesocotea frumusețea
și se lăsa sedusă de luceafăr.
Era o
Când am părăsit pe cel care am fost
nimeni nu s-a împotrivit,
crucea mi-am luat-o cu mine pe umăr
să nu moară nimeni nevinovat
și o vreme n-a murit.
Apoi au murit câțiva care se
Mă întorc în trup desculț de încălțările nopții,
nu mai am timp de îndreptările propuse,
am rămas închis în cercurile concentrice,
să nu mai pot depăși propriile limite.
Oamenii nu mă
Nu pot merge mai departe
rămân într-un fel de meditație
care nu mă recunoaște la prima vedere.
Mă împotrivesc,
dar nineni nu-mi face pe voie
lucrurile au mersul știut dinainte.
Ce se impune
Rar vine acasă
nimeni nu știe când,
mă privește cu ochi de câine.
Nu spune mare lucru
tace ca o umbră fără contur,
împăturim timpul și-l folosim gol,
ne cunoaștem demult ca doi
Îmi umplu libertatea cu frustrarea voastră
care nu se manifestă,
mă prefac în biruitor de ocazie.
Strigătele mele în portavoce
mă fac un om al străzii auzit,
dar am obosit la gândul
Lipsit de expierență
ascultam cu răbdare pe fiecare interlocutor
și-i analizam spusele la rece,
acasă în perioadele de meditație profundă
mă exceptam din subiectele discutate
c-un ochi
Am numărat plopii și întâmplător erau fără soț
știau ei ceva poetic din trecut.
Vroiau să-mi spună despre efemer
dar s-au mulțumit să suspine din frunze,
să nu mai aștepte și au plecat de pe
Încă decuseară mă pregătesc de drum
încălțările să fie comode,
îmi verific toate obiectele necesare
iau pulsul vremii
și plec.
Sunt stăpân pe situație,
în desfășurarea de forțe lăuntrice
Pe nisipuri mișcătoare, cuvintele
se risipesc în memorie,
cad rostogolite în neant.
M-am grăbit să le opresc,
oamenii nu m-au lăsat;
spuneau că nu-i bine.
Un impuls necunoscut
mi-a trecut
Noaptea cu stele ți se așază-n păr
ca o cunună de mireasă
rămasă pe fotografii în pereții gândurilor.
Adună-n ceremonial oameni cu zâmbete ninse,
apoi îi lasă să se bucure senini
și să se
Zăpada se așază pe suflet ca o haină
la modă într-un anotimp care arde
iluziile pe un catafalc de speranțe.
Tu ai devenit ochiul magic
care pătrunde în adîncul fântânii stelare
de unde urcă
Noaptea e inclusă-n program,
se sting luminile rampei
să nu moară.
Întunericul păzește pe la colțuri
să invadeze spațiul,
femeia mă roagă să dorm.
După ce deschid ochii mari
a fugit de la
Se întâmplă atât de des
încât nimeni nu-i dă importanță,
o cădere dincolo de umbre
cu o rupere de cuvinte
în amiază când pământu’-i ajuns la periheliu
și timpul presează virtual
Mă zidești în peretele trupului
ca pe o Ană credincioasă,
sper să nu-ți cultivi trufia
prin câștigarea iubirii împărtășite,
dacă durerile mă vor strânge prea tare
se va dărâma totul în
Lumea e plină de lucruri bizare,
am adormit cu gândurile rupte de memorie
și pe care le căutam
treceau pe lângă mine.
În avalanșa de vise fumega subconștientul,
dimineața, uitarea și-a făcut
Sunt mai presus de cuvinte, încercările din fiecare zi
puse pe capul trădării
care se află sub acoperire în mijlocul faptelor.
De mai multă vreme sunt arse visurile de înflorire
și mâinile se
