Poezie
Tu nu știi
1 min lectură·
Mediu
N-am să te iubesc când plâng arinii
În serile cu macii somnoroși,
Ci-n zile când lacrimi varsă crinii
Și ochii înoată-n verde de frumoși.
Am să te iubesc mai pe-ndelete
Când cerul cade-n iureș peste flori,
De stele-ți coboară lin în plete
Cu raze-ntr-o cunună de culori.
Mereu o să îți spun ce n-am mai spus,
Poeme dulci cu soarele-n priviri
Când în crepuscul roșu la apus
O să te sărut și iar o să te miri.
În grădinile cu mere date-n pârg,
N-am să te las să nu proptim un trunchi
Cu brațele să te cuprind cu sârg,
Să simt iubirea până în rărunchi.
Tu nu știi, de buzele-ți cărnoase
Nu mă mai dau întors acasă
De-a pururi vara-i pătrunsă-n oase,
Fără tine nu mai am nici casă.
023.892
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Tu nu știi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14103433/tu-nu-stiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Trăiești o iubire la care participă natura, ce se sincronizează cu ritmurile ei, căci sufletul iubirii empatizează cu sufletul imens și peren al naturii, care se desfășoară în ciclicități ce îi conferă perenitate, și o astfel de iubire nu poate fi decât de anvergură.
0
SS
Iubirea la care participă și natura este iubire adevărată.
0