Silviu Somesanu

nicio stare nu mă scoate din minți și nici tu doar tergiversările inutile fiecare vorbă care-mi zgârie pereții e doar o încercare lumea e o cădere din limbaj o scurgere a gândurilor în

noaptea lăcrimează și norii se agită la o casă se închid ferestrele și se citesc mai departe stelele vântul se trezește din somn și flutură satul deschide un ochi nu merită mai mult

Când s-a așezat în genunchi privirea era îndreptată în pământ, în nicio parte nu se întoarce nici dacă o atingi. nu se întâmplă mare lucru, tot ce se petrece în față e o ceremonie dintr-un

Adaug cuvinte pe o hârtie albă, când vreau să le așez într-o ordine firească se deschide fereastra și hârtia zboară jos. Cățelul atent o prinde în gură și fuge cu ea nu vrea s-o lase din

S-a spânzurat de un vis de neatins care nu este legat de nimic, nici de somn, e cald sub acoperișul de sticlă colorată. S-a trezit ca într-o seră, a plecat cu mâinile grele și gândul

El se va concentra în sine cu o aglutinare de cântece în glas venite din iubire, dovadă având inima. Se va îndepărta din jur sămânța trădării lăsând să crească ierburile perene cu flori intens

Sub arcuri celeste 28.10.2019 M-am îndepărtat de lumea copilăriei în care s-a topit sufletul în amintiri, ce am învățat și în ce am crezut a căpătat aripi de vultur. Ceea ce mișcă și se

Într-o noapte a minții golită de sens își face jocul întunericul, pe cerul ei aleargă norii de ploaie și sosește o dimineață cețoasă. Îmi pune în sipet o durere de oase ce se târăște cum șarpele

Este o întâmplare păstrată în memorie cum o comoară ascunsă în pământ unde apele scot flăcări din valuri, de noaptea foșnește pe cărări cu semne bătrâne pe urme. Cad meteoriți peste păduri de

Stiu tăcerea cum sporește sub piele și ochii privesc golul cum se umple, cum se conturează subțire culoarea în cânt într-o vibrare pe corzile viorii. Iubirea încheiată la nasturi așteaptă, în

Pe o luntre cu gânduri țesute pe in trec pe mări spre cetățile antice acoperite cu nisipuri de sare. Comori ascunse sub sigilii de timp zac fără zăvoare ascunse-n adânc și nimeni de ele nu

Cum se țes umbrele vrăjii ochii nu pot să le pătrundă, structura lor închisă în griuri e îmbrățișată de o adiere secretă. Nu se împacă cu niciun joc vesel. Peste praguri măcinate de cari nu mai

Nu mai am cuvinte să scriu cu sânge albastru istorii pe care mulți vor să le uite, am numai miezul fierbinte al faptelor ce urcă și coboară prin cristal, în fața oglinzii nu se schimbă și

Când nedreptatea trece pe stradă liber ca păsările sunt, să plec sau să rămân, aștept să se limpezească apele nopții. Printr-o sită cu ochiuri mici și fără gene lungi se filtrează

Scena trăiește întotdeauna prin artiștii vremii dragostea mea rămâne alături de ei spectatorii de fiecare dată sunt în ovații. Am simțit în emoții senine și înnorate, multe treceri prin stări

Te poți împlini în adâncul gândului meu, în mâinile mele vei face curburi sinusoidale, ești atât cât să-mi crească în trup inima, dar tu nu te temi de nimic iar eu mă tem de ce pot pot să

Nu știu ce să fac mai întâi, am prea multe lucruri care nu mă lasă liniștit, s-a trezit în mine ceva răscolitor care-și caută locul zilele îmi par golite de imboldul necesar pentru sprijin. Mă

M-ai întors de pe drumul pe care am plecat, să nu rămân cumva pierdut prin lume, dar n-ai găsit iubirea visată. Am rămas pregătit de drumul cel mare și macin posibilitățile de liberă

Agilă la trup își conturează formele, pasăre de noapte în zbor plecată din întuneric, strălucește difuz în limină și liniile se estompează. Agil bărbatul din mine se caută în cuvinte ce

O noapte aruncată sub nori cu straturi de întuneric așezate în pantă, iar ce curge pe văile negrului este limpede și viața este dincolo de ceea ce vezi o ființă ce are dragoste și teamă. Dacă

Am învățat și eu cum se deschide sufletul, este atât de greu să atingi punctul sensibil și să simți cu inima întruparea în palme, limba privirii și a semnelor care te învăluie. O umbră mă

Surăsul e o stare pe care mulți vor s-o aibă, te știu și nu-i nicio mirare cum ți se plimbă lumina pe față. E o întrebare pe care nu o pui din obișnuință, o lungă meditație fără efefort, am

S-a îndepărtat când apropierea s-a despărțit de cuvinte și așteptarea sta nesigură pe la colțuri, mi-a rupt câteva fibre puse într-o rugă care urmau să cuprindă rotundul. Tăcerea ca a unui

Am gustat din plăceri până s-au epuizat, ce s-a întâmplat a fost un lucru neprevăzut și ce se naște pornește pe drumul destinat. Știi, că eu cred în soluțiile novatoare, voința este cea care