Poezie

Anecdota unui poem

1 min lectură·14 martie 2020

Mediu

Adaug cuvinte pe o hârtie albă,

când vreau să le așez într-o ordine firească

se deschide fereastra și hârtia zboară jos.

Cățelul atent o prinde în gură și fuge cu ea

nu vrea s-o lase din gură,

degeaba încerc, totul este în zadar,

poemul meu mai așteaptă o vreme.

Alte cuvinte așteaptă la rând,

dar mai bine fixez o idee

pe care o port în gând demult timp

și se aștern un amar de rânduri

în care am să pun câte o metaforă.

Tu, Doamne așează-mi în sufet dragoste

și poemul capătă sunete în silabe

ca un cântec cu note de dorul iubitei,

încât se sparge frumosul în părți

și nu pot să-l mai pierd

cu voia ta îl scriu.

001.372

Silviu Somesanu. “Anecdota unui poem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14145331/anecdota-unui-poem

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.