Silviu Somesanu

Atâta taină se ascunde în om de într-o viață nu-l poți cunoaște, fapt știut... Nu se poate înlătura întunericul chiar dacă lumina încearcă tot timpul să-l pătrundă. Mereu vom trăi în

Mi-am pus gândurile să aștepte în ascunsul meu intim îndepărtându-mă de toți cei care mă amenință. Și mi-am zis, din obișnuință nu sunt omul care alunecă ci mai degrabă cel vertical ce-și

Aștept absorbit de formele frumosului unde patimă nu poate să fie și nici răbdare de fier. nu ies în față, rămân în rândul celor mulți și împărtășesc filonul din aspirații... Limba cu

Zborul în mine coboară taină cu aripă de lut de pasăre nu mai devine, înălțare încerc să fac în tot ce înseamnă lumină. Săgeată prin ceruri de lapte urcă mai repede decât zborul și timpul

Din toate câte sunt tu lipsești, o dragoste nesupusă la reguli prinsă-n ecuația mută din minte, piatră pe un suflet neatins de furtuni, m-am închis în tunelul luminii să rup așteptarea. Pe

Mă privesc cu ochiul din adâncul ființei într-un izvor dătător de viață în pustiu, rămas închis în memorie cu gânduri și vise. Cu lumina cernută de umbre, orașul doarme sub straturi de

Se toarnă-n pahare vinul vibrant și fructuos la miros și maiestos la gust. În seara cu lumina difuză din pereți se dezleagă vorbe cu gânduri ascunse, masa visătoare ca o salcie

Se va plimba Octombrie ca un călător grăbit pe la mănăstirile timpului. I se vor lăsa pe umeri ploi calcinate mărunte și moi cu zvon de rod, îmblânzite încă de un soare în febră. Asemeni

Toate femeile pe care le cunosc au ceva aparte, tu ai ceva mai mult care înseamnă totul și nu bănuiești asta, cu tine simt că formăm micul univers care nu se teme de mișcare, curgem odată cu

Să-ți alungi singurătatea din casă apoi să aștepți în poartă femeia cum lupul flămând prada împărțind zâmbete calde căutătoarelor ocolite de noroc. Deși crezi că nu te mai așteaptă

S-a împământenit și cu trupul prea mult iubea când s-a detașat de el s-a dăruit altora. Într-un târziu cu sufletul măcinat de neliniști s-a retras în cochilia hărăzită și a lăsat un nume,

Te îmbraci în pielea mea, să-mi pătrunzi în gânduri, îmi pui rugăciuni din credința ta în sânge de se nasc în mine bogății în adânc, ceruri cu luceferi nevăzuți. Te prelingi prin carne ca o

Eu scriu noaptea în culori, ziua în cenușiu, învăț lucurile să stea la locul potrivit. Tu crezi că ești prea frumoasă și cuvintele mele nu-ți ajung, o să împrumut unele folosite

Dincoace de firea lucrurilor e firea oamenilor ce respiră realitatea ca pe un adevăr trunchiat, prinde razele de lumină și le face mănunchi. S-a întâmplat cel născut să nu fie din

când mă macină timpul sunt un perete dat cu var de pe care se scurge albul și n-am cum să ripostez nu mă las să mi se arunce în față calvarul și să-l suport cu stoicism când n-am nicio

În semn de prietenie flutur deasupra capului un steguleț prin aer, ziua se detașează caldă și voioasă, mă invadează gânduri năstrușnice pe care nu le iau în seamă. Norocos se desfășoară o

Nu știi tu ce canoane respect eu și nici câtă libertate duc în spate, lumea în care mă mișc e o hiena flămândă. Nu-mi mai ajung cuvintele să mă hrănesc, nu vreau lecturi la modă fără niciun

Când femeia m-a condus cu prestanță în iatacul ei și noaptea era una înrobitoare nu știam alte alternative mai plăcute, o vedeam atât de frumoasă și dornică încât mă credeam norocosul

Încearcă să-ți descoperi drumul, nu întreba pe nimeni, nu-l știe, fi hotărât să învingi împotriviri, să ucizi îndoiala și să-i pui cruce la timp. În mine se nasc multe contradicții, se rup

nopțile se descompun în stele uitate în ochii cometelor sparte ce trec mai aproape de pământ nu mă mai încearcă temerile rup legătura cu ele și plec spre zone mai luminoase toate gândurile

prea mult ai rămas închisă-n carapace amintirile ieșeau înafară să privească cum femeile își uită trecutul eu zidesc în tine prezentul pun liantul între trăiri care se cicatrizează

Am ieșit din tipar scris pe foi volante pe care le purta vântul pe străzi, nimeni nu le ridica să vadă scrisul până într-o zi când s-a îndurat un bătrân care nu vedea să citească, a căutat prin

mă izolez în gând puțini observă ceva în fapt îmi caut un refugiu unde să mă regăsesc pe deplin tu știi asta și nu-i dai valoare respecți zona de meditație de fapt atunci nici n-aud mă

dintre munți soarele coboară pe văi cu mângâieri pentru fiecare arbore câmpia îl primește îmbujorată ca o fată la primul sărut strâng calul de coamă înțelege totul n-am nicio grije știe