Poezie
încoronare
1 min lectură·
Mediu
nopțile se descompun în stele uitate
în ochii cometelor sparte
ce trec mai aproape de pământ
nu mă mai încearcă temerile
rup legătura cu ele
și plec spre zone mai luminoase
toate gândurile caută alte orizonturi
înoată prin ape care se strâng la un loc
într-o singurătate plină de mișcare
aștept zilele care mă clădesc în spațiu
cu Dumnezeu în sufleul avid
de tot ce se schimbă în lume
și-i sărbătoresc minunea nașterii
cu ceea ce înseamnă evoluție
încoronare
a existenței sale în interiorul meu
și nu în afară
să mă poată îndrepta
001746
0