Fără cerul aburit al gurii
lângă pâinea din suflet
masa-i simte lipsa licorii.
Bucurați-vă de liniște cum coboară
și-i tremură aripile ca o pasăre
de mi se urcă vântul prin oase!
Scotocesc
Anii îmi trec printre degete
sunt atât de puțini,
timpul îi fură odată cu fiecare clipă
de parcă-n infinitul său ar avea nevoie de ei
n-are.
Privesc drumul cum se apropie de capăt
și nimic
Urcușul stăruitor pe treptele cunoașterii
de unde mai și cazi
a devenit una din obișnuințe.
Am intrat într-un vârtej înspăimântător care-mi tulbură liniștea,
curiozitatea roade sub unghii
cu
O iubire mai țesută decât pânza
îmi strânge inima la subsuoară
și-mi frăgezește trupul sub piele.
Cine poate s-o inhibe?
O pasăre cu sărutul mimat,
o temere închisă-n cercul vidului
în care
Străzile sunt goale vântul le-a măturat de oameni
prin ceață gerul scapără, trosnește înghețul,
sunt bocnă, urechile ard și încremenit într-o stare:
mă grăbesc s-ajung acasă. În patul cald al
M-am rupt de liniștea dintr-un muzeu de artă
de dragul cuvintelor șoptite,
gândurile îmbrăcate de sărbătoare
hoinăresc prin imaginile admirate.
Nopțile din culori adorm în
Nu mai sunt nopți de gânduri doar imaginare desfășurări,
diminețile înmuguresc sufletul fermecat
iar zilele se dau în vânt după pâine.
Nicio boare nu-i mai ademenitoare și dulce.
În seara în
aproape de prag
intru-n sufletul sentimentelor
șoldurile femeilor rotunjite cu palma
un păcat dacă crezi în el
trec prin fața ochilor, pe după o fereastră
cu geamurile neclare murdărite de
Nu-i drept să-nceapă-n mine iarna,
să se oprească frumoasele ninsori
și să-și facă de cap gerul.
Tu mă aștepți șoptitoare să-ți răscumpăr iubirea
zidită-n câteva cuvinte prin care revin
scriu
Trec pe sub Turnul Sfatului cu oarecare exaltare
privesc atent din toate unghiurile,
clădirile Sibiului cu aură amestecată: gotică și barocă.
Calc pe urme imprimate-n colbul vremii,
simt
cu ea drumul era mai scurt
şi timpul alerga mai ceva decât stelele pe orbită
picioarele nu mai dădeau semne de oboseală
plecau fără să observ odată cu ea
către regatul spre care se
Pe aceste drumuri de lângă faleză
te caut de o vreme,
marea supărată lovește cu valuri
în țărmul acoperit de o ceață lăptoasă
prin care trec cohorte de păsări.
Nu-i nimeni să-mi spună cum
noaptea se rupe pe mine
ca o haină ponosită
mă scutur de ninsorile iernii
timpul se comprimă de ger
privesc pe strada dinspre gară
caut femeia întârziată
o zăresc grăbindu-se
și mă
S-au culcat fetele de noapte și ziua este cu ele,
mă atinge liniștea din umbra de răcoare,
desenez pe oglinzile somnului
o noapte care se pierde în vise.
Când o să se trezească
o să se facă
Au înfrunzit iubirile băute pe inima goală,
au prins note pe portativ,
sunetele intră-n cântec și urcă pe scenă,
se trezesc sufletele căzute-n așteptare
și sorb bucurie după bucurie până la
Când eu eram piatră
tu erai praștie părăsită
cu elasticul rupt.
Cuiele mele îndoite
ruginiseră de așteptare.
Păsările mi se așezau în palme
și-mi ciuguleau timpul.
A devenit desuetă
O infatuare e mai riscantă decât întoarcerea
pe marile bulevarde ale morții unde nu se respectă nimic
în niciun caz viteza.
Cine să le tempereze imboldul?
O piedică pusă între noi care să
Am străpuns odată întunericul
nu mai sunt același
și am fost suspendat între bucurie și durere
unde totul tace și nu se mișcă,
capătă forță de persuasiune și urcă pe înălțimi
în care cuvintele
Niciun dialog ori unul al surzilor,
de fiecare parte veninos,
șarpe din apropierea vieții
pe lângă care nu poți să treci
fără sentimente sălbatice.
Nimic din pacea dorită
mai mult o gâlceavă
Femeia-și înfige degetele subțiri
în aerul vâscos al casei și curge pe pereți
îmi vine să îmbrățișez freamătul ei mov
s-ascult pe claviatura vocii șoaptele,
în bătaia sunetelor stopate de
azi am operat un gând bolnav
am scos din el tot ce era banal
și l-am repus în mișcarea de idei
timpul și spațiul i-a devenit neîncăpător
dar mai departe nu-l pot explica
am rămas în scoica a
În freamătul sunetelor cântecul trupului
respiră prin sânge bucuria și-i dă culoare,
îi dă suplețea înaltă de mlădiere în mers
și-i plimbă pe umeri lumina.
Apoi soarbe admirația din ochi
și
S-a spânzurat de un vis de neatins
care nu este legat de nimic, nici de somn,
e cald sub acoperișul de sticlă colorată.
S-a trezit ca într-o seră,
a plecat cu mâinile grele și gândul
În definitiv nu știu nimic despre mine
ard în fiecare prezent câte puțin la groapa de zile a trecutului,
sunt un soldat ce-și poartă războiul în raniță
și se pregătește să moară pentru alții
c-un