Poezie

o umbră fugară

1 min lectură·3 februarie 2011

Mediu

Străzile sunt goale vântul le-a măturat de oameni

prin ceață gerul scapără, trosnește înghețul,

sunt bocnă, urechile ard și încremenit într-o stare:

mă grăbesc s-ajung acasă. În patul cald al odăii

îmi încrucișez brațele, cățelul doarme la picioare

nu-l deranjez și el visează cu-n scâncet în somn.

Îl simt fierbinte în unghiul genunchilor,

deschid ochii, liniștea mă așteaptă dușmană.

Mă mișc ca după ani de anchilozare

învelit într-un pled vechi, scămoșat,

rostogolit peste carnea bolnavă de neodihnă,

nimeni nu-mi spune cum arăt și ce să fac.

Rămân o umbră fugară , o închipuită existență

într-un moment de cumpănă ajuns la tine:

te prind în brațe, mă strângi, mă rupi în două,

mă culci la piept până ceața se destramă,

și involuntar îți mătur străzile-n somn de neliniști.

001.759

Silviu Somesanu. “o umbră fugară .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/13970212/o-umbra-fugara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.