Poezie

Nu mai sunt același

1 min lectură·15 decembrie 2017

Mediu

Am străpuns odată întunericul

nu mai sunt același

și am fost suspendat între bucurie și durere

unde totul tace și nu se mișcă,

capătă forță de persuasiune și urcă pe înălțimi

în care cuvintele au alte sensuri.

Am socotit că sunt destinat oamenilor care ascultă

și nu ajunge, nu-i destul,

cred că voința mea are mai multă deschidere

cu tot ce înseamnă simțire

și toți cei ce fug de mine și nu mă înțeleg

n-au frică de moarte și nici în viață nu cred.

Rupti de ritmul în care bate inima

au sufletul scurs în scorburile anotimpurilor târzii

care nu mai înmuguresc primăvara.

Neobservați de cei cu preocupări ascunse

mă lovesc tot timpul cu bariere

așezate pe drumuri desfundate.

Cineva mi-a deschis orizontul și i-a făcut porți

prin care să trec până nu se închid,

dar hotărât am sărit peste ele.

001.621

Silviu Somesanu. “Nu mai sunt același.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14117669/nu-mai-sunt-acelasi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.