Poezie

Nu mai am unde să te caut

1 min lectură·22 iulie 2012

Mediu

Pe aceste drumuri de lângă faleză

te caut de o vreme,

marea supărată lovește cu valuri

în țărmul acoperit de o ceață lăptoasă

prin care trec cohorte de păsări.

Nu-i nimeni să-mi spună cum alături

pe câmpurile goale suflă vântul,

nu se vede nici o moară de vânt

doar pașii mei de urme se șterg.

Bântuie întunericul și somnul,

nu mai am unde să te caut,

oarbele drumuri se-nfundă în pustiu

cu nori de nisip pe deasupra.

Calc peste clipele trecute și merg

unde nimeni nu găsește nimic,

vuietul mării sinistru fără oameni,

mă desfrunzește de gândul avut.

O să încerc în orașul îndepărtat,

să aflu un semn al trecerii tale.

Pe aceste străzi cu trandafiri galbeni

ca și soarele verii toride,

mă ascund în umbroase gradini

unde norocul mă poate minți.

001.622

Silviu Somesanu. “Nu mai am unde să te caut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14011428/nu-mai-am-unde-sa-te-caut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.