Poezie
Copacul din mine
ref.
1 min lectură·
Mediu
Când am denumit frunza
copacul gândea muguri pe ramuri,
implorând să vină căldura soarelui
își tot sorbea târziul din așteptări.
I se topeau ochii de lumină
îndurase iarna cu hlamida ei albă,
nopțile lungi cu straie de întuneric,
acum se simțea liber, trecuse echinocțiul.
Dacă în inima lemnului zvâcnirea
rămăsese numai o dungă roșie,
coaja-i netedă respiră verdele,
seva urcă prin trunchi zâmbind.
Chiar și copacul din mine
cu scorburi pline de cuvinte,
denumindu-le cu numele lor,
le trimite prin frunze la cer.
Nu știu ce întâmplări
cu norii de-a valma sub ele
le stropesc cu agheasmă la rădăcini
și sfârșesc întrupându-se în poeme.
001.698
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silviu Somesanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Silviu Somesanu. “Copacul din mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14010929/copacul-din-mineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.