Poezie
Se dezbracă de-ntuneric așteptarea
1 min lectură·
Mediu
O iubire mai țesută decât pânza
îmi strânge inima la subsuoară
și-mi frăgezește trupul sub piele.
Cine poate s-o inhibe?
O pasăre cu sărutul mimat,
o temere închisă-n cercul vidului
în care locuiește tăcerea, nimicul
pe care nu-l ia nimeni în seamă,
nici partea ascunsă din puterea lucrurilor.
Se dezbracă de-ntuneric așteptarea,
se depune pe suflet un strat de zăpadă,
vin anotimpuri cu dorințele-n palme
și mâninile stau la pânda de seară.
Respiră printre arome simandicoasele doamne
cu aluzii viclene-n cuvinte,
îndrăzneala se rupe de sine și culege rodul
ce n-are răbdare pe umeri.
În diminețile clare curcubeiele se adapă din râuri.
Femeile mai prețioase decât pietrele
își lasă ochii s-alunece de sub pleoape
pe cel ce se pierde în ei.
002.229
0