Poezie
noapte cu noroc
1 min lectură·
Mediu
noaptea se rupe pe mine
ca o haină ponosită
mă scutur de ninsorile iernii
timpul se comprimă de ger
privesc pe strada dinspre gară
caut femeia întârziată
o zăresc grăbindu-se
și mă liniștesc
ceasul trebuia să bată ora...
să cânte hora unirii
și să joace dansatorii
n-am auzit
pe semne
așteptarea mi-a distras atenția
cu ochii într-o singură direcție
văd străzile cum se întâlnesc
și fântâna arteziană
ajunsă-n paragină
lângă teatru un om obosit
merge în zig zag
nimic nu-i la întâmplare
înlănțuit îmi savurez norocul
iau femeia și o duc acasă
001567
0