Silviu Somesanu

Cu palme din frunze de arțar își strângea ochii de pe cer și-i așeza-n orbite ca pe copii. Gura își lasă cuvintele cleioase pe buzele ruginite ale toamnei. O ispită ca o boală vroia s-o fure

cântecul e în inimă îl ascult cu fiecare aripă de suflet nu-mi doresc să zboare simt cum mi se încrețește pielea se topesc în aer armoniile din tăcere îngerii suspină și coboară pe

Nu-mi amintesc bine în ce zi m-ai înnebunit dar știu ce s-a întâmplat după aceea, din trupul tău am început să beau dragoste oarbă și nu mai aveam margini în desfășurare. Pentru tine nu

Chiar e mai trainică funia legată decât viața, de-i face o ureche cu nod și bagă capul în ea? Mă cutremur de atâta curaj și-i măsor disperarea, dar nu cred într-o putere ori demonstrație

Zborul în mine coboară taină cu aripă de lut de pasăre nu mai devine, înălțare încerc să fac în tot ce înseamnă lumină. Săgeată prin ceruri de lapte urcă mai repede decât zborul și timpul

Se urcă pe trepte prea înalte de unde pot să cadă ușor și nici nu înțeleg ce caută acolo. E o persiflare a idealurilor mulțimii, un imens gol care le înghite cu o pâclă de fum să le acopere

Trebuie să uiți singur obligă-te s-o faci, nimeni nu-ți spune cum și de ce. Viața din obiecte-i iluzie perfidă, te agăți de o creangă uscată ca un spânzurat de norocul divin. Poate reușești

Unghiuri de toate felurile până și unghiul mort de unde poți vedea totul în culori ori nu poți vedea nimic. Fiecare poate nimeri într-un unghi favorabil ori într-un con de umbră unde

Când ziua se îmbină cu noaptea și-n ochii mei se pierde crepusculul, stai pe prispa casei. Culorile capătă viață pe fața ta albă și se metamorfozează în iubire divină. Toate clipele se

Durerea este un drum spre înțelegere naște suferință și crez în mântuire. Cum fiecare mamă naște o iubire, se împlinește-n Dumnezeu femeie. Cuvintele-i sunt frunzele unui copac, hrănesc trupul

Iunie își pregătește cuptorul, își revarsă căldura peste fructele verzi, eu merg la cules de cireșe în Gorj. Munții se apropie pe jos de câmpie, apele se odihnesc între malurile râurilor, nu se

Cântece nedeslușite răsună prin locuri tainice și săruturi așteptate caută prin memorie, fata cu fața de rubin și ochii migdalați ce zboară prin gânduri ca o pasăre legănată de vânturi peste

Va veni vremea femeilor în care vei cerși în genunchi adevărata iubire. Ele îți vor arăta întunericul fără stele, fără lămpi iluminat. Te vei ridica-n picioare, cu vorbe subțiri vei

Pe drumurile acoperite cu omăt sunt tot felul de capcane, merg încet, dar totul este imprevizibil. Pământul cheamă și absoarbe, noaptea se lasă dușmană, e greu să mai deosebești ceva de

Clipele trec călare timpul le lasă-n urmă și altele adaugă fără să le țină măsura până se schimbă ritmul curg egale și după aceea se-ntrec între segmente încât viața capătă alte

Noaptea prunului cules este tristă ca o zeiță fără portofoliu de unde pălinca a furat mărgele. Dincolo de măruntaiele prunelor rumene stă tăria de caracter a sâmburelui care îndulcește pulpa