Cu palme din frunze de arțar
își strângea ochii de pe cer
și-i așeza-n orbite ca pe copii.
Gura își lasă cuvintele cleioase
pe buzele ruginite ale toamnei.
O ispită ca o boală
vroia s-o fure
cântecul e în inimă
îl ascult cu fiecare aripă de suflet
nu-mi doresc să zboare
simt cum mi se încrețește pielea
se topesc în aer armoniile
din tăcere îngerii suspină
și coboară pe
Am întârziat toropit de umeda căldură
lângă turnurile cu capul în nori
cu treceri prin tunelul timpului în străzi
ori coborând scările cetății-n istorie
cu emoții răzlețite pe podul
Nu-mi amintesc bine în ce zi m-ai înnebunit
dar știu ce s-a întâmplat după aceea,
din trupul tău
am început să beau dragoste oarbă
și nu mai aveam margini în desfășurare.
Pentru tine nu
Chiar e mai trainică funia legată
decât viața,
de-i face o ureche cu nod
și bagă capul în ea?
Mă cutremur de atâta curaj
și-i măsor disperarea,
dar nu cred într-o putere
ori demonstrație
Simt cum se rostogolește întunericul
se stinge sub pași.
Dunga orizontului
împrăștie flori de lumină,
irizări pe obrazul cerului,
răsăritul.
Bat cuiele înroșite
la osiile anotimpului,
să
Stele rotindu-se în colțuri pe cer
se grupează în mii de spirale
și fără margini închipuite
cuvintele sar din cuvinte,
devin sonore
șoptind.
Auzul meu le prinde rotund
ochii privesc
Zborul în mine coboară
taină cu aripă de lut
de pasăre nu mai devine,
înălțare încerc să fac
în tot ce înseamnă lumină.
Săgeată prin ceruri de lapte
urcă mai repede decât zborul
și timpul
Se urcă pe trepte prea înalte
de unde pot să cadă ușor
și nici nu înțeleg ce caută acolo.
E o persiflare a idealurilor mulțimii,
un imens gol care le înghite
cu o pâclă de fum să le acopere
Trebuie să uiți
singur obligă-te s-o faci,
nimeni nu-ți spune cum și de ce.
Viața din obiecte-i iluzie perfidă,
te agăți de o creangă uscată
ca un spânzurat de norocul divin.
Poate reușești
Unghiuri de toate felurile
până și unghiul mort
de unde poți vedea totul în culori
ori nu poți vedea nimic.
Fiecare poate nimeri într-un unghi favorabil
ori într-un con de umbră
unde
Câte corăbii și câte bărci trase la țărm
câte umbre plimbându-se pe faleză
urmăresc mirate
umărul valurilor cum se schimbă îndelung
lovind peste stabilopozi
în rasuciri regulate și iuți
cu un
Când ziua se îmbină cu noaptea
și-n ochii mei se pierde crepusculul,
stai pe prispa casei.
Culorile capătă viață pe fața ta albă
și se metamorfozează
în iubire divină.
Toate clipele se
Durerea este un drum spre înțelegere
naște suferință și crez în mântuire.
Cum fiecare mamă naște o iubire,
se împlinește-n Dumnezeu femeie.
Cuvintele-i sunt frunzele unui copac,
hrănesc trupul
Iunie își pregătește cuptorul,
își revarsă căldura peste fructele verzi,
eu merg la cules de cireșe în Gorj.
Munții se apropie pe jos de câmpie,
apele se odihnesc între malurile râurilor,
nu se
Cântece nedeslușite răsună prin locuri tainice
și săruturi așteptate caută prin memorie,
fata cu fața de rubin și ochii migdalați
ce zboară prin gânduri ca o pasăre legănată de vânturi
peste
Va veni vremea femeilor
în care vei cerși
în genunchi
adevărata iubire.
Ele îți vor arăta întunericul
fără stele, fără lămpi
iluminat.
Te vei ridica-n picioare,
cu vorbe subțiri vei
Era în anotimpul pierdut în memorie
când fata cobora pe cărarea de pe deal,
o așteptam la știubeiul din Luncăreasa.
În clipocitul rotund ca pietrele lui făcute colac
din care țâșnea izvorul cu-n
Urcă pe pânză paianjenul
grăbit să surprindă.
Lumina o separă de-ntuneric,
nici nu se teme
doar teamă inspiră.
Dreptele unghiuri ale porții
se sprijină între ele
și-n deschiderile
Pe drumurile acoperite cu omăt
sunt tot felul de capcane,
merg încet,
dar totul este imprevizibil.
Pământul cheamă și absoarbe,
noaptea se lasă dușmană,
e greu să mai deosebești ceva de
Iarna va mai dura,
Să nu pleci acum pe drumuri de munte
Alb, sângele-i rece acoperă desișul
Unde se ascund cântecele brazilor
Pe care nimeni nu le-a ascultat.
Nicăieri nu găsești chei la porți
Clipele trec călare
timpul le lasă-n urmă și altele adaugă
fără să le țină măsura
până se schimbă ritmul curg egale
și după aceea se-ntrec între segmente
încât viața capătă alte
Tăcut la fereastra toamnei
stau și-mi amintesc,
se plimbă prin mine copilul de ieri
desculț pe drum și fără temeri,
mi-a spus mama să intru în casă,
să nu-mi mai păstrez ghetele,
le-a venit
Noaptea prunului cules este tristă
ca o zeiță fără portofoliu
de unde pălinca a furat mărgele.
Dincolo de măruntaiele prunelor rumene
stă tăria de caracter a sâmburelui
care îndulcește pulpa