Poezie
Separare
1 min lectură·
Mediu
Urcă pe pânză paianjenul
grăbit să surprindă.
Lumina o separă de-ntuneric,
nici nu se teme
doar teamă inspiră.
Dreptele unghiuri ale porții
se sprijină între ele
și-n deschiderile largi
absorb felii de orizont.
Nu se întrevede nimic,
verdele se îmbracă
din anotimpurile sale.
Fără să-și îngăduie iarna
decăzută din ciclu,
ca veghea din odihnă
priveghind somnul.
Nu se mai termină,
lacom de întâmplări
își devorează propriul trup.
Boltă pentru suflet,
separă lumina de-ntuneric
precum cerul de pământ.
001.570
0