Poezie

Pădurea

ref.

1 min lectură·11 septembrie 2013

Mediu

Cântece nedeslușite răsună prin locuri tainice

și săruturi așteptate caută prin memorie,

fata cu fața de rubin și ochii migdalați

ce zboară prin gânduri ca o pasăre legănată de vânturi

peste pădurile defrișate de amintiri.

Am să cad în uitarea sortită de vârstă

vorbindu-i despre enigma ascunsă de șolduri,

ori despre coapsele unde se perpelea în dragoste

la popasurile prin munți unde ne-am iubit orbește.

Aș dori să fug din tăcerile spălate de ploi

și la masa mea cu scrumieră de jad,

să-mi extrag miezul din cuvintele spuse atunci

și buimăcit de iubire să-i văd imaginea

cum se scaldă în apele liniștii somnului.

Ulciorul smălțuit plin de speranțe și gol de împliniri

e și el singur, un cavaler de noapte

unde absența și îndepărtarea sunt ireale.

Voi smulge frustrările și în tristețea mov

fântânile o să-mi susure-n urechi vechi melodii de dragoste,

în timp ce sentimentele le-au uitat la răspântii

ca pe niște santinele care ne păzesc de durere.

Fata aceea și azi trece unduitoare prin gânduri

cu sânii fierbinți prin iarba coaptă și sunătoare

dintre arborii fantasticei păduri imaginare.

001.577

Silviu Somesanu. “Pădurea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14035468/padurea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.