silviu dachin

strâng în pumn coaja umedă a ultimului cartof curățat dintr-o foame nemotivată căci noi ar trebui să mâncăm doar atunci când secundele plesnesc în intestine să bem atunci când nu mai

microfonul fierbinte litere și salivă împreunate leneș turnat în pâlnii cerate cântecul ăsta reinventează busola apoi mirosul pisicii destrăbălate de pe europubelă unde-o fi profu de

împușcați cerșetorul în police și smulgeți-i vioara înainte ca sângele să pătrundă în coarde și înviind vreo sonată rebelă să ne întoarcă viețile pe dos astăzi nu mai ninge la fel primim

eu scriu si fug scriu si fug după care obosesc si mă asez zos si scriu mai departe clipesc des când îmi dau seama că si stând zos se poate scrie mă uit înapoi no că mi-am uitat pixu si

m-am pomenit rugându-mă într-o zi de iarnă dincolo de ușă dorința sfârteca șoricei să nu te miri îmi striga copilul să nu te miri omenirea a rămas în urmă cu câteva lacrimi durerea din

la polul nord liniștea a găurit un urs polar păsările mici neștiind să facă deosebirea se culcușesc în stomac ficat și ochi lasă ouă la voia întâmplării cu credința că ursul nu se mai

adevărul e o sticlă goală cu care dracu lovește disperat trotuarul din spatele blocului stai mă-n loc tu nu vezi ai distrus jumătate din mașini gardul locul de joacă stai

nimeni în trenul plictisit de mișcare spaima există doar pentru a deschide geamurile dacă la stânga ori la dreapta e tot nimeni urmează șuieratul și maxim un sfert de oră de

cu un zâmbet decupat măiastru se poate lega la gură sacul în care fierbe durerea de stomac ai grijă astăzi judecătorul s-a încălțat cu ciocănitori a inventat de dragul tău continuul

copiii mici cu degete mari sapă gropi în locurile de joacă și fără vreo întrebare ajutătoare plantează locuri de joacă pentru copiii mari cu degete mici oamenii sunt urâți de-asta refuză

vine vremea fotoliului așezat în cămară printre rafturile cu vise sfărâmicioase cu puncte de vedere alb gălbui atât de mici că singur îți vei ascuți ochiul din frunte doar doar vei reuși să

S-a oprit tremurând în fața Lui. Parcă pentru a fugi de sine, pentru a amâna totul, s-a refugiat în gestul acela disperat al prinderii mâinii copilului, căzute pe lângă trup... Într-un

frigul umblă oameni prin oraș necunoscuți care semnează aburi la fiecare două respirații pe mine făptura aceea cu umeri slabi m-a așezat aici rugându-mă să potrivesc lacrimi

- Bună dimineața, tanti gospodină! …dar, ce faci acolo?! - Ia, tai o găină! - Stai așa o clipă, Vrei să o omori? - Ce tot zici, fetițo, Ai picat din nori?! - Cât să-ți dau drept plată Ca să

azi noapte vecinul a mimat un infarct silindu-și nevasta să mimeze o convorbire precipitată cu restul lumii în consecință celebra mașină portocalie l-a înghițit atât de repede că

dimineața mușcă din trunchiul smochinului și nimeni nu întreabă de ce urmează o trecere Petru ucenicul pasăre mistuit în taină de celălalt ucenic nu mai e mult vorbele aliniate

omul acesta are de gând să învingă noiembrie de-asta râde așa cum ceilalți nu înțeleg el are o iubită care nu e aici pantofii rupți și un cerb desenat de-a lungul sternului ziua în

din fulgii de junglă se pot face oameni de junglă participă și tu câteva jocuri de rol și un magazin cu marfă intimă demonstrație pe raftul ăla sunt bunicii dulci și ieftini îi ambalez

ce știe visul din rastel despre soldatul mutat disciplinar într-o infirmierie la capătul universului acolo unde mâinile nu au voie să atingă nimic dar ce știe soldatul bătrân despre

am devenit atât de nimeni că pe strada mare în amiaza mare sunt ocolit de orice întâmplare fără s-aud vreo scuză fără să iar umbra care stă lipită de obraz apoi de umăr și de coastă mi-a dat

în primul rând câinele poet nu face pureci gura purtată întredeschis cunoaște doar gustul coloanelor al oaselor demne indiferent de bătaia vântului coada zgârie versuri abrupt roțile

spirala e gândul unui cerc de a se ridica din planul căruia se spune că îi aparține întru cumințenie totul a pornit de la vorbe felul în care au țâșnit prin sita receptorului mâna paralizată

iată-mă răsucit ca o frunză întoarsă într-un mugur beat cu nervuri în regulă și clorofilă albă numai bun de așezat pe rafturile mall-ului abandonat în creieri iertați-mă că rictusul e un