fetița cu crocodil

salutari, filosoafe! dadusi cu steaua... sigur nu te-a influentat craciunul cu magi si alea alea?:) acu de-a serioaselea: eu cred de-a binelea ca mai sunt cateva suflete pe lumea asta, al caror singur si simplu rost e sa numere intruna pana da cu sot, pana cand cain i n t e l e g e cu inima, cu mintea, cu ce mai are si el in dotare, iar abel se intoarce acasa uitand totul, pentru binele tuturor! in poezie, cred eu, va castiga cel care a gasit binele lumii asteia si l-a repus la locul lui, indiferent de pret! si tu ai inteles asta. cat despre teme grele, poate le-am intelege mai bine daca am avea rabdare sa ni le explice copiii. de aici stilul... si acum, ca tot am scris intr-un singur comm cat in ultimele 50 la un loc, ia si tie o stea, ca ai scris un comentariu mai frumos ca poezia:*:)

un poem fara replica
merita o constelatie
chiar daca ar fi sa ma iau numai dupa titlu
si tot e un poem de sarbatoare

partea aceasta
"fetița cu crocodil
sare coarda între două felii de pâine
să mai numărăm o dată
și încă o dată
până iese cu soț"
o pun in balanta cu
"trei caise 5 mantise"

eu nu (prea) te-am citit pana acum, recunosc, si-mi pare si rau, in acelasi timp.
ma bucur c-a fost instelat cu stelute rosii si galbene acest text, ca altfel poate nu l-as fi vazut nici pe el... si ar fi fost si mai pacat.
mi-a placut tare ce-am citit aici.
dupa comentariul lui paul, nu prea mai am ce sa spun. am simtit si eu aceleasi lucruri, un text greu, cu teme profunde, si care, totusi, e (asa cum am vazut in pagina ta) obositor de simplu.
ce vreau sa spun este ca ai reusit o superpoezie aici si simplitatea de care vorbesc mai sus, citandu-te, cred ca este printre cele mai grele lucruri de obtinut.
sa povestesti intr-un text care curge atat de firesc asa de multe lucruri, si sa faci sa para toate atat de naturale si usoare mi se pare o realizare grozava.
fetita ta cu crocodil mi-a inseninat dimineata si weekendul!
multumesc!

e într-adevăr de apreciat felul acesta de a glăsui în nu prea multe cuvinte atât de multe înțelesuri. se simte inocență dar și durere, amar în acest text. mie mi-a ajuns la inimă!
Cu plăcerea lecturii,
Cristina C

Ioan-Mircea Popovici, respect si multam pentru aprecieri! mai bine puneai crocodilu in balanta, mi-s curios ce asezai pe celalalt taler! asa, m-am accidentat prin logaritmi...:)

Anca, relax, nici eu nu ma prea citesc si iaca mi-s mare, sanatos:)

Cristina, esti absolut vinovata ca umbli printre poezii cu inima deschisa!

viata faina tuturor si cuvinte bine aranjate!