Silvia Goteanschii

poezia pe TEMÃ SOCIALÃ ESTE FOARTE IMPORTANTA în mediuol în care trăim, dar îți respect preferințele
cu respect Silvia

desigur , cum mori nu prea contează
dar gândul morții e în buzunarul marsupiu al poetului și nu te lasă în pace așa ușor
foarte profund Teodor, te felicit!
remarc importanța: o întrebare deschisă și nu un joc la ruletă/un indicator de sens -
girantul culorii de mâine
cu drag, Silvia

se pare că va trebui să comentez toată poezia: este o poezie despre moartea albă - praful ucigaș
să începem cu titlul: \"Sărutul e decorat cu armă albă\"
sărutul, în sens global, înseamnă dragoste, pasiune, etc
aici, pentru că poeților li se permite modelarea cuvântului și sensului acestuia atâta timp cât acesta produce efecte literare, sărutul semnifică acțiunea de a consuma praful alb care are efect halucinogen, această acțiune oferind plăcere, senzații de euforie
arma albă - nu vorbesc de un însemn statal sau militar, mă refer la arma îndreptată împotriva omenirii - substanța narcotică
păsările tac - nici îngerii, puterea divină nu pot sptopa momentan acest proces, în tăcerea lor așteptând sufletele pentru purificarea ulterioară într-o altă dimensiune
clădirea albă și holul alb - spitalul unde se descompun lent și sigur oamenii loviți de acestă armă nocivă
durerea se strânge între coapse /țipătul lung / carnea se face beton / praful se adună sub unghii - durerea, suferința, disperarea
morții se învelesc în drapele - drapelul este simbolul victoriei morții albe și bineînțeles, simbolul înfrângerii omului prin boala secolului nostru
în marele somn se nasc revoluții - procesul purificării în lumea de dincolo dăruiește sufletelor conștientizarea care fierbe, mocnește, se revoltă
sărutul tău lasă urme albe - impactul acetei arme albe asupra societății
acum, sper să-ți placă și mai mult

Alexandru, trebuie să recitești pentru a înțelege albul din această poezie, și, drept urmare, vei înțelege și rostul unghiilor. e bine că ai apreciat totuși unele pasaje.
Îmi doresc foarte mult să facă cineva un comentariu exact pe marginea acestui text la care eu țin foarte mult.

Ela, nivelul acordat este pentru mine foarte important, vine ca o încurajare, și sper să nu dau greș. Mulțumesc.

mă bucur de semn Andrei
aici albul nu are caracteristica generală, dar admit contradictoriul

dacă reușești să faci o decodificare exactă a poezie în sine, deschizând și cele mai închise uși ale sensului vei putea face liantul între cuvintele din titlu
te salut Laure Balaure

Regăsesc aici nevoia psiho-intelectuală de a ucide figurativ, ca urmare a unui dezechilibru emoțional cu descărcări negative acest motiv este întâlnit cu preponderență în lirica universală, dovada acestui sentiment fiind lipsa sângelui care se poate asocia cu titlul exact și fluiditatea gândirii și fotografia de epocă care atestă prezența timpului geologic și fixarea acestuia în imagini imortale.
apreciez forța și semnificația poeziei

Laurențiu menționez cele mai impresionante versuri:iepure alb ce sare din joben/camera o să-și arate obrazul sfâșiat/scaunului trist i-au plecat bătrânii
i-a rămas o masă și-o cană cu vin
în care picură din cer ochi de păun/spre noi vin încet două căldări
se leagănă pe drum ca într-un balansoar
lemnul lor putred e înfundat cu dopuri de iarbă
la prima citire găsisem ceva nepotriviri, la a doua mi s-a făcut dragă toată poezia

Katiusho, o poezie a dimineților melancolice, când gândurile fug prin visări tomnatice și ți se face frig în suflet, se zgribulesc sfinții de candoarea ta feciorelnică și maturitatea elementelor descriptive
mergi înainte

iarăși mi se răstoarnă comentariul
dacă am considerat să fac câteva observații, nu înseamnă că e un poem rău
uf, m-am întors de câteva ori pe aici și după alte recitiri chiar a început să-mi placă, plec, ca să nu mă mai considerați dușmanul poeziei jorziene
noapte bună

uitasem , dacă dumneavoastră considerați poemul meu lipsit de orice talent poetic sau neputincios în trezirea vreunor emoții, de ce v-ar interesa o nouă recitire a tristului cântec de leagăn?
subsemnata ar fi acceptată în lumea boemă a poeților realizați cu comentariul ei \"neînsemnat\" ?

Ioan Jorz, eu nu sunt o fire răutăcioasă și răzbunătoare, eu nu am spus că nu are \"nici o valoare\"
aveți texte care merită laurii, de exemplu: \"autoportet la vârsta disperării\" sau \"portret sub flori albastre\", dar trebuie să recunoașteți că aici scârțâie poezia
aveți convingerea că un poet afirmat al literaturii nu poate scăpa pe ici pe colo expresii banale?

leagăn

vi se pare cumva că acesta este un text mai bun?
iluzii
aveți texte bune, nu pot să neg, dar acesta are extraordinare note banale -cântecul de leagîn zic - cu ochii în lacrimi
ți-am simțit cântecul / întâia dată m-am simțit singur
zicerea e salvată doar de ultimul vers - în noaptea hiperboreană din pântec
dar după cum se vede, nu de tot

vara și toamna se unesc în ziua zero, în ziua zero a rămas lumea nulă oarbă de la naștere - ridicarea ochilor nu mai e posibilă până la următoarea zi cheie
fenomene ale celor două anotimpuri care nu pot fi percepute decât conceptual într-un proces imuabil
bun

Visele uscate au început să ardă ca o iască - pentru a face loc viselor noi care vor continua coșmarul și vor amplifica depresia
Un nebun alerga haotic printre idei,
Nebunia- mamă își trimitea turma de purandei
Să cerșească în fața unei biserici construite în sine,
Au devastat sufletul și i-au spart vitraliile fine - depresii au toți nebunii, toată specia umană are câte un nebun în gând pentru distrugerea visului; lupta trupului cu haoticul prin apropierea de biserica sinelui și tocmai apar purandeii nebunului, nu mai este posibilă o purificare
M-am întâlnit în somn cu acel nebun,
Se stabilise prin pădurea de gânduri într-un cătun,
Avea frisoane și a dat foc la câteva gânduri,
Încă mai locuiește în mintea mea când scriu aceste rânduri - în somn inconștientul se plimbă prin noi ca umbrele prin cimitire, provoacă frisoane, lăsând o doză de nebunie în cel mai depărtat loc al creierului, așteptând următorul vis
poem tulburător

după concluzia commului, îți dai seama ce mi-a plăcut mai mult
unde mai găsesc câteva farmece: la noi toamna înseamnă și beție în piața marei adunări naționale
o sărbătoare a vinului/aici totul se poate precum în poezie/am visat că baștovoi îmi fura bagajele
se făcea că eram într-o gară și aveam prea multe
l-am visat frumos și tânăr și zăpăcit
exact așa cum era pe când se autografia pe elefantul promis
un poem matur, îmi place reflecția morții și conturarea relităților naționale la nivel micro, dar exact

prin răspunsul tau la invitația mea de a fi mai blîndă dai dovadă de maturitate chiar la acei 17 ani. E o virstă frumoasă, cind nu trebuie sa cauti inspiratia, cind nu ai momentele acelea de incorsetare care te fac să arunci scrisul colea, ți desigur, discernămint poetic ai - baftă

ploaia din urmă te urmărește o viață pic cu pic, lin cu lin, până își îndeplinește misiunea
îmi place viața editată mărunt

dacă mai cazi în nimicnicia asta imatură și nejustificată, te iau la palme online

hi, hi
cu drag, silvia