rădăcinile cresc uneori în sus

Laurențiu menționez cele mai impresionante versuri:iepure alb ce sare din joben/camera o să-și arate obrazul sfâșiat/scaunului trist i-au plecat bătrânii
i-a rămas o masă și-o cană cu vin
în care picură din cer ochi de păun/spre noi vin încet două căldări
se leagănă pe drum ca într-un balansoar
lemnul lor putred e înfundat cu dopuri de iarbă
la prima citire găsisem ceva nepotriviri, la a doua mi s-a făcut dragă toată poezia

Silvia,

sunt nespus de bucuros că acest poem ți-a mers la inimă.Apreciez sensibilitatea cu care ești înzestrată și care te face să descoperi frumusețea, acolo unde alții văd poate doar o înșiruire fără noimă de cuvinte...

Mulțumesc pentre trecere

laurentiu belizan esti deconcertant. in poeziile tale o gasim pe karenina, siberia, gheise, chimonouri, telescopul, peisaje suprareale, afrodite, cetateanul Kane, iepuri albi din joben s.a.m.d. trasate cu o dunga fina de marker transparent de culoarea erotismului.
\"va fi de ajuns să dezlipești tapetul
și camera o să-și arate obrazul sfâșiat
care undeva pe retină va păstra un tablou
cu o fată în rochie albastră\"_ aici, iata, din unul dintre punctele mele de vedere Tarkovsky este cel ce inspira cadrul

si mai citez o nebunie de cadre din versurile tale care ma fac invidioasa:
\"o fărâmă din el plutește aidoma unei banchize
scaunului trist... bătrânii
...o cană cu vin
în care picură din cer ochi de păun
se topesc ... pastilă de memorie\"
\"... două căldări
se leagănă ... balansoar
lemnul lor putred e înfundat cu dopuri de iarbă
...toate săruturile noastre
... ne vom spăla de păcate cu vin
\"...un cuptor de pâine ...
cei înveliți în scoarțele lor de pământ
nu ne vor vedea

împletindu-NE într-un colac
din care niște copii vor MUSCA CU SETE într-o zi\"_ ACEASTA MUSCATURA CU SETE A COPILULUI DIN NOI! SUPERB.ce poate fi mai frumos decat bucuria unui copil de a exista.