Proză
Scorța
fragment scurt incomplet
2 min lectură·
Mediu
Ieși în orice seară de duminică pe stradă, să vezi cum trec pe lângă tine oameni îndrăgostiți, oameni singuratici care își strigă pe nume iubirile pierdute, printre plânsete, grupuri gălăgioase de tineri, copii rătăciți...
Mă așez pe asfatul umed al scărilor. Aud pașii grei ai unui bătrân fără cârjă. Trece nepăsător pe alături. Nu pot să ridic privirea nici măcar în semn de salut. Mă doare dinspre umăr. Cred că e din cauza genții grele, cu niște curelușe prea subțiri pentru un umăr fragil. Îmi trec degetele prin păr, oprindu-mi arătătorul pe tâmplă, cu cealaltă mână ținând bărbia. Îmi pun căștile în urechi, mă ghemuiesc în mine și mă detașez de frigul care aproape mă amorțește. Zgârii asfaltul cu unghiile pe care niciodată nu mi le-am lăsat să crescă în mod exagerat, cât să fie vizibile. Îmi lipesc fruntea de genunchi, simțind presiunea pumnului pe buza de jos. Mă prefac că gândesc la lucruri importante. Fără vreo intenție, îmi modelez pe față expresia unui om inteligent.
Bulevardul e gol acum. Mă sună cineva de la un număr necunoscut. Credeam că e Scorța. Număr inaccesibil dacă e să îl contactez eu. S-a stins și felinarul sub care mă ghemuiam în gânduri.
Urc scările spre casă. Întotdeauna îmi rămîne un etaj pe care să-l ridic fără lift. Citesc un capitol din Hamsun pînă mi se face somn, pînă mi se face foame, pînă mi se face greață. Întotdeauna mi se face foame cînd citesc "Foamea" lui Knut Hamsun. În ultimul timp m-am cam obișnuit să citesc în bucătărie.
Mă deprimă fericirea. Așadar, după un timp mai mult sau mai puțin îndelungat o să mă cuprindă iar acea stare de plîns. Cînd scriu, trebuie să-mi țin încheietura de la mîna dreaptă cu palma stîngă. Mă doare îngrozitor, de parcă așa avea o luxație neconștientizată încă. Nu pot să efectuez mișcări cu mîna dreaptă, dacă e să o ridic mai sus de umăr.
Afară era dimineața încă. Aerul rece și umed îmi modela plămînii de dinăuntru. Am urcat în 105. M-am ghemuit într-un scaun fără pereche. Căștile în urechi, Hamsun pe genunchi, viața asta ratată în ghiozdanul de pe umărul care mă doare tot mai mult.
0255.667
0
2)\"Mă așez pe asfatul umed al scărilor. Aud pașii grei a unui bătrîn cu cîrjă.\" ai doua epitete, destul de banale, in doua propozitii scurte succesive.
3)\"genții grele de școală cu niște cureluși\"... corect:cureluse ;
4)\"Zgîrîi asfaltul cu unghiile pe care nu mi le-am crescut niciodată în mod exagerat\" - poate \"nu mi le-am lasat sa creasca\";
5)\"Fără vreo intenâie, îmi modelez pe față o mimică de om inteligent.\" tautologie; mimica = expresia fetei! ( si typo la intentie);
6)\"Mă sună un număr necunoscut.\" - poate te suna cineva de la un numar
necunoscut?
7)\"Ecourile sunetelor lungi răsună în fiecare ungher al nopții.\"...:) asta e o fraza de o maaare ...candoare, ca sa spun asa.
8)\"Întotdeauna îmi rămîne un etaj pe care să-l ridic fără lift.\" - oh! mic Sisif ce imi esti! :))) il ridici intr-o mana sau in doua?
ma opresc.
te sfatuiesc sa revezi cu seriozitate textul.