Poezie
Coșmar
1 min lectură·
Mediu
Depresia îmi colinda prin coșmar,
Din ea se prelingea un lichid cu gust amar
Sorbit de gândurile înspăimântate de viziunea grotească,
Visele uscate au început să ardă ca o iască.
Înfricoșat m-am trezit din coșmar,
Afară fulgerele pictau pe cer arabescuri de var,
Am prins depresia și am înecat-o într-un pahar cu apă,
Spaima am smuls-o din mine și am pus-o în mapă.
Iubirea țipa violată de ură
Și șerpii i se încolăceau în gură,
Goală, i se vedeau prin pielea străvezie
Amanții cu minciuna lipită de buze ca o falsă poezie.
Un nebun alerga haotic printre idei,
Nebunia- mamă își trimitea turma de purandei
Să cerșească în fața unei biserici construite în sine,
Au devastat sufletul și i-au spart vitraliile fine.
M-am întâlnit în somn cu acel nebun,
Se stabilise prin pădurea de gânduri într-un cătun,
Avea frisoane și a dat foc la câteva gânduri,
Încă mai locuiește în mintea mea când scriu aceste rânduri.
023.657
0
Un nebun alerga haotic printre idei,
Nebunia- mamă își trimitea turma de purandei
Să cerșească în fața unei biserici construite în sine,
Au devastat sufletul și i-au spart vitraliile fine - depresii au toți nebunii, toată specia umană are câte un nebun în gând pentru distrugerea visului; lupta trupului cu haoticul prin apropierea de biserica sinelui și tocmai apar purandeii nebunului, nu mai este posibilă o purificare
M-am întâlnit în somn cu acel nebun,
Se stabilise prin pădurea de gânduri într-un cătun,
Avea frisoane și a dat foc la câteva gânduri,
Încă mai locuiește în mintea mea când scriu aceste rânduri - în somn inconștientul se plimbă prin noi ca umbrele prin cimitire, provoacă frisoane, lăsând o doză de nebunie în cel mai depărtat loc al creierului, așteptând următorul vis
poem tulburător