Silvia Goteanschii
Verificat@silvia-goteanschii
„my soul has fun”
silvillina@yahoo.com minunea va veni mai tarziu - ed. Princeps Edit 2011 dramaturgia lucioaselor funii - ed. Vinea 2014 minunea care va veni - ediție reluată, ed. Vinea 2015 dulcele meu asasin - ed. Vinea 2016 memoria hienei - ed. Știința 2018
Pe textul:
„ceva în inima mea " de Silvia Goteanschii
sincere aprecieri, silvia
Pe textul:
„Apoi te trezești altcineva" de Ecaterina Ștefan
așa am simțit eu
Pe textul:
„x x" de ilinca nistor
apa
da parcă și-ul acela strică, că înțelegem totul fără el
cu prietenie, silvia
Pe textul:
„de noi/elena" de Alexandru Gheție
cum să nu placă o ședință spirituală despre feminism?
îmi plac stelele legate la ochi și amorul pe marginea lumii
cu prietenie, silvia
Pe textul:
„femei și păpuși" de cezara răducu
sărutată
pe tâmplă - foarte bine sugerată ideea că bărbații vin de pe marte, femeile de pe venus. ce ni se pare nouă firesc, vi se pare vouă ciudat:)
pe marginea stângă a bărcii
eu pescuiesc
iar ea își încordează fesele
de fiecare dată cand eviscerează peștii
cu o delicatețe umitoare - aici m-a \"prins\" naturalețea și simplitatea, senzația de plinătate și confort spiritual, chiar dacă vine mai apoi chirurgul. așa deci, sper că nu e un chirurg plastician :)
titlul nu prea e inspirat, în rest am citit cu plăcere și zâmbet cald, silvia
Pe textul:
„Despre pesti" de lucian m
însă, găsesc și ceva versuri sau compoziții lirice defectuoase, de ex:
umbra poetului pășește grăbită spre etajul întâi
deasemenea, abuz de enumerare și substantinve, astea sufocă un text, de obicei. o restrângere ar fi binevenită.
cu sinceritate, silvia
Pe textul:
„vezi și tu" de Ioan-Mircea Popovici
Ottilia, ești de multe ori în pagina creației mele fapt pentru care îți mulțumesc frumos.
Florian, sper să nu-l uitați. mă bucur că v-a plăcut. mulțumesc pentru semnul generos.
Pe textul:
„flori galbene" de Silvia Goteanschii
silvia
Pe textul:
„sfârșit de septembrie" de Ela Solan
despre sternul noptii am mai citit undeva, dar n-avem ce face, tare comune ne sunt cuvintele. imi place cum prinde coaja iubire, prin acest vers sentimentul se consolideaza. si iepurele speriat mi-a cazut cu tronc, ar simboliza vulnerabilitatea trairilor.
silvia
Pe textul:
„iz de septembrie" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Lumini și umbre" de Elena Albu
silvia
Pe textul:
„viitorul meu, cuvintele" de Vasile Munteanu
ciudat. și greu de imaginat. necredibil. chiar dacă o să susții că e de \"vină\" metafora.
balamucul o fi din alt sistem, că aici strică.
ultimul vers, deși puțin pretențios, salvează.
silvia
Pe textul:
„Lumini și umbre" de Elena Albu
ia cum vrei poezia și cum poți.
silvia
Pe textul:
„ nu știu de unde a început dorința asta" de Silvia Goteanschii
murise cineva
altele derizorii: galopau chicoteli / neoanele
au apăsat întrerupătorul / carte de rugăciuni
cu privirile ațintite
vreau să subliniez totuși că scheletul textului și ideea sunt foarte bune iar textul mai poate fi lucrat
n-ar fi rău să mai tai câte ceva din el
eu am să citesc așa:
noaptea se ștergea molcom la ochi
luminile trăgeau fermoarul genților de școală
peste eminescu grigorescu iorga
mâzgăleli cu ruj și poze indecente
o vreme mai auzeam chicoteli
printre perne
chiar și frunzele teilor șușoteau
singur cuc ceasul cânta
stins
scântei de cuțit sfârâiau
pe trupul nedezmeticit
parcă o venă sărise din patul meu
și tâmpla era dată la o parte
cât cum
un rânjet și pe dinăuntru
înspăimântate neoanele
gânduri bune, silvia
Pe textul:
„de atunci mă priveau nu ca pe o victimă. ca pe o sfântă" de Ottilia Ardeleanu
da, toți avem o astfel de insulă. important e să știm când trebuie să ne întoarcem în lumea reală. mulțumesc.
n.b. alex, să citești așa. până la ioan jorz e un pasaj nedecupat din comentariul tău. scuze
Pe textul:
„insula deznădejdii" de Silvia Goteanschii
Liviu-Ioan Muresan, cred că ai înțeles ce înseamnă măcelăria trupului. și că o deschidem chiar noi, nesilit. mulțumesc
Alexandru Gheție,
da, toți avem o astfel de insulă. important e să știm când trebuie să ne întoarcem în lumea reală. mulțumesc.
și eu sunt tot pe insula ta rotundă cum o pastilă, silvia, și eu am nevoie de calciu și de, da, mai ales de mine :). Cu excepția unui vers care nu mi se pare chiar reușit, acela cu segmentul de dreapta :), am citit un text reușit, cu numeroase versuri cheie, sugestive,
alex
= Mai și eșuăm, uneori...
Ioan Jorz,
sunt convinsă, aburii în care trăiești nu-ți dau voie să te simți bine și îți întunecă capacitatea de analiză, căci nu se poate să fii până-ntr-atâta frustat de propria impotență poetică. încearcă chiar a scăpa de astfel de însăilări \"verbiaj mai gol de sunet\", căci e în detrimentul talentului tău critic. ești foarte drăguț, aș risca chiar să spun adorabil. mulțumesc
Pe textul:
„insula deznădejdii" de Silvia Goteanschii
mulțumesc pentru lectură și bunele gânduri. chiar aveam nevoie de gânduri bune.
Pe textul:
„ nu știu de unde a început dorința asta" de Silvia Goteanschii
întunericul din cameră devine patern - interesantă filiație. romantism și individualism. și neiubirea tomnatică pe linie masculină. plăcut. îndeosebi versurile:mă așez pe bănci și las să înceapă în mine
ploaia pe care am adunat-o de atâta vreme
în pușculiță / pe marginea patului
lama de ras are un început de rugină, inclusiv sângele care curge în sus
silvia
Pe textul:
„în toamna asta iar nu iubesc" de ștefan ciobanu
și-n carnea crudă a omului integru
trag linii cu cuțite aurii
peste un vis cu cai în soare negru
privim la toate cu un ochi de greier
gîndind la o orbire salvatoare
și nu vedem cum zgârâie pe creier
cruzimea vieții perpendiculare
nu mi-a ieșit prea bine, dar am depus ceva efort ca să încheg acest text - inspirat
cu plăcerea lecturii silvia
Pe textul:
„perpendicular 11. sau despre/ herghelii peste calea ferată" de Vasile Munteanu
