Poezie
sfârșit de septembrie
1 min lectură·
Mediu
septembrie și-a scris partitura soledad
nu și-a schimbat nici cheia nici ritmul
închipuie-ți liniștea dinainte
respirația abia simțită a clipelor ce preced intrarea
apoi verdele ciupind tot mai slab coardele timpului
zumzăitul galben al zilei ce arde orice ochi prin care-și trece privirea
și cortina de cuvinte uscate coborând ruginiu peste oameni
și totuși soledad
cât de departe pot ajunge rămășițele unui septembrie
când noaptea târziu se așează peste păsări ce dorm cu capul sub aripă
visându-se zbor nesfârșit prin soare
și cât de aproape în noi se mai pot cuibări
când va începe derularea inversă a curgerii ploilor
ștergând definitiv din cer
orice urmă
064.862
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Solan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Solan. “sfârșit de septembrie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-solan/poezie/13954718/sfarsit-de-septembrieComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Am văzut-o pe Soledad, cândva...
...încă mi-amintesc de ea...
A plecat din andaluziile mele,
mi-a lăsat doar foșnetul ei nelumesc,
cel care trece prin armura-mi ruginită
și beatifică iarba uscată...
Ah, foșnetul Ei! Încă mai tulbură, noaptea,
undele Guadalquivirului
în care s-au îngropat meteori...
Îmbătat de frumusețea acestui poem,
am încercat să-l oglindesc...
E spartă și afumată oglinda...
Mulțumesc pentru
acest ne-sfârșit de septembrie...
Aștept cartea!
...încă mi-amintesc de ea...
A plecat din andaluziile mele,
mi-a lăsat doar foșnetul ei nelumesc,
cel care trece prin armura-mi ruginită
și beatifică iarba uscată...
Ah, foșnetul Ei! Încă mai tulbură, noaptea,
undele Guadalquivirului
în care s-au îngropat meteori...
Îmbătat de frumusețea acestui poem,
am încercat să-l oglindesc...
E spartă și afumată oglinda...
Mulțumesc pentru
acest ne-sfârșit de septembrie...
Aștept cartea!
0
Îndrăznesc să spun mulțumesc pentru acest frumos poem, delicat, muzical, în care am simțit cum ploile toamnei dizolvă cerul și zborurile. Este un adagio sau poate o cadență ce rămâne imprimată în memoria mea destul de puternic, ca și mireasma rămășițelor verzi, galbene, ruginii.
0

silvia