femei și păpuși

dacă ar fi să locuim într-o noapte continuă nici în gând n-ar mai exista poduri apele ar părea niște ferestre triste spre care am trimite pietricele de lumină cuprinși de streche și chiote am aluneca pe ele doi câte doi înarmați cu credulitate am inventa alte poduri din degetele noastre arcuite și cum ar mai umbla oamenii peste ele fără teama că nu pot lega stelele la ochi și câte ar mai putea să se întâmple sub pălăria asta metafizică... *************** ședința sfârșise demult psihologul uitase de teoriile lui despre femei curioase până și el era uimit ar trebui să nu le crească mâini să poarte pe umeri căsuțe cu păpuși dar asta era deja o altă teorie despre cum să facem amor pe marginea lumii