Silvia Goteanschii

La mai mult și la mai mare ! dacă se poate, căci ce poate fi mai mare decît o carte buna ?!

am scris si eu azi o poezie, am postat-o, simteam ca nu e Ea, poezia pe care vreau azi sa o citesc sau sa-i spun a mea si am sters-o imediat dupa ce am citit acest text al tau (intelegi de ce)

te citesc de cand ai inceput sa postezi pe agonia

nu stiu, o fi un fel in care vrei sa ne spui ca nu e ea, ca nu sunt zori langa ea, ca ea e altfel, sau ea e altundeva

șoapte loveau peste tot ... ciudat, cînd poezia aceasta strigă

mai mult, personajul parca s-ar arata cititorului în carne si oase, decepționat, obosit

nu stiu daca am inteles in nota asteptata de tine, dar

ce poezie, ce barbarie :)

scriu cu aer
tălpile le-am pierdut
am ieșit
dintr-un stol - bună tare imaginea

o văd final al unui poem mai înțesat

Razvan , Raluca, va multumesc pentru lectura si cuvinte.

mie îmi place poezioara asta cu fluturea
poate fiindca obisnuiesc si eu sa spun
luceafăra

dar ai început cu un dacă care condiționează și lipsește un atunci
sau poate nu înțeleg eu ceva
dacă nu, te rog să-mi explici

mă interesează

nice ;)

a pregăti ceva, de exemplu construirea unei clădiri, nu e niciodată în plus. așa și cu poezia sau universul poetic pe care îl propun aici: formidabilul și simfonia sunt ascunse in cotidian, de la el se pleacă,oricât am scrie noi despre ingeri si alte cele. uite un singur detaliu: mâinile agățate de o umbrelă,lucru care pare superfluu la început, nu?, pregătește spre final acel "suntem sus/sus/de tot/", ridicarea în poem. plecăm așadar de la real, ajungem în ireal, dar vedem că noua "irealitate" nu e decât cele două lumi care se întrepătrund și completează.

e pe fb, te-nțelegi tu cu el ;)

daca ziceai Mos Craciun in loc de Dumnezeu, desi ambele din perspectiva copilariei .... ar fi fost aproape ...totuna, cînd se vede totusi ca aici e vorba de acea candoare si incredere pe care am pierdut-o din cauza ceasului cu dinți

deși distanța dintre mic și mare (în sensul textului tău) uneori poate fi doar un punct

pentru că îmi aduce aminte de micul prinț, pentru că e simplu, pentru că jocul acesta nu-mi este străin, stea

nu vreau să fiu irascibilă - pare ca versul acesta este in plus, fiindca e clar, n-ai cum sa nu fii irascibila, tu, Irina cea care scrie bine :) din moment ce indisponibilitatea de care zici la inceput include a doua stare si nu numai in contextul in care zic eu

frangerea gatului cu gratie (vorbesc de gratie, mai ales) e o imagine suprautilizata in poezia contemporana si a ramas originala la autorii care au patentat-o cronologic, imagistic, stilistic etc
bineinteles, asta nu insemna ca gatul nu se poate frange fara acea gratie care oricum, e straina acestui poem de impact

da, de impact, pentru ca sugestia ne aduce la un final stralucitor

femeile, cu toata sensibilitatea lor, sunt de un stoicism incredibil ( si cand zic stoicism, nu ma refer numai la fermitatea necesara in cazul incercarilor pe care ni le ofera viata, ci si in situatiile in de sentiment, fie ca e vorba de admiratie, tristețe sau chiar ostilitate

si cum sa nu fii irascibila ( publicului de aici sau de dincolo) cu un poem bun, irascibila pina la bucurie

bun

mulțumesc, Tilly
de obicei, înțelegerea absolută a ceea ce spun, se întîmplă tîrziu ...

ms frumos, Razvan !

Nici urmă de gând rău, Tilly
Recunosc că textele tale nu întotdeauna mă mulțumesc, dar știi de ce ?
Pentru că eu le trec prin filtrul meu personal, poate mult prea adânc, nelăsând spațiu pentru simțul celei care a scris
Ai însă imagini de reținut și de o frumusețe aparte și sunt foarte sinceră
ce mă deranjează pe mine la textul ăsta e faptul că nu toate cuvintele pe care le-ai folosit dau bine lecturii - de ex, natura lui bună, fără grosolănii
toți le respunem
am o groază de texte de care nu sunt mulțumită

aici este prea explicit totul, e un accent filosofic, care, vai, fără acoperire, adică fără acel (puternic) subînțeles stilistic, bagatelizează ideea

am vrut să zic că ideea ta a meritat o haină mai ... scumpă :)

te pup

vom decupa și acest aer
sau
și această lumină
pe care nu o poți traversa
de unul singur

bine respus, se pare că frumosul are rădăcinile răului, oricare dintre noi, le respunem pe toate
important s-o facem așa, încât să miște, să atingă coarde sensibile, sau alea extrem sensibile, cînd plângem ca la telenovele în copilărie sau râdem în hohote de cât de prost ne-a ieșit

cred că un text ca acesta, puțin lucrat, ar fi ... noua piele
cu drag, Silvie

chiar nu știu cum poți să ții
toată istoria durerii pe umeri
noaptea trecută
l-ai visat pe Adam la ușa ta
întins pe jos, lângă prag,
mizerabil, cu hainele sfâșiate,
cu trupul rupt de lanțurile vremii
căutându-și copilăria

ai vrea să călătorești în timp
cu o corabie pe care întinzi
un cearșaf mare ca de-aici până în '30
și lași valurile să o ducă
departe
într-un cadru alb-negru sau sepia
unde cobori pe țărm
te așezi pe un scaun de lemn
într-o cârciumă
plină de fum de țigară
un disc de vinil din care iese Moscopol
un pachet de Carpați pe masă
și să asculți toate sufletele rătăcite în sărăcie
să te prinzi de un cal ce se îndreaptă spre
Țara Românească
ca să scoți țiganii din robie

știu că îți dorești
ca Hitler să se dedice cu totul picturii și să-ți spună
în timp ce îngroașă linia albastră a cerului
că e îndrăgostit de evrei

ești un eu mult mai bun
(mi-a crescut o mână din tâmplă
și oricât de tare aș trage de ea tot nu pot
să scot restul corpului tău
din minte)
dar puterea ta de a mă convinge că lumea merită să existe
nu e totuși atât de mare

am o mare teamă
și în același timp aș simți o eliberare
dacă aș putea ajunge într-un moment al vieții
în care aș uita tot

/noi am fost fericiți doar ca spermatozoizi/

aud un oftat
pe sub ape
și din ceruri

agățată de perete
stă o icoană
cu chipul Nefericirii la-nceput de lume

acum câțiva ani
în spatele cavoului
cu țigara aprinsă
lăsam ceara de lumânare să curgă pe deget
apoi să se întărească
și corpul meu ca un sfeșnic
rătăcea printre morți

ce mai contează cine e bun
cine e rău
când
pământul
cuminte și indiferent
te așteaptă mereu cu brațele deschise

mă opresc pe textele tale, fiindcă cred într-un mare potențial
probabil, încă nu ai deprinderea de a curăța frazele inutile într-un context
chiar și ăștia, care suntem mai bătrâni :), facem asta
e bine să scrii dintr-o răsuflare
dar e și sănătos să lași textul să mai aștepte un pic într-un fișier
sunt convinsă că la cîteva recitiri, ai putea observa singur acele imperfecțiuni, stridențe etc

îmi place că pot intui aici o informație autentică despre cum este lumea, aproape de empirism, dar se poate să mă și înșel, fiindcă nu sunt tobă de carte :) în domeniu

titlul - prea explicit și nu în cel mai original mod
nu crezi că textul tău (periat :) ) ar merita unul mai puțin ușor ...de tradus ?

buna imaginea - stafia unui soare

biberonul cu sânge cald pentru copil - inteleg ce-ai vrut sa redai, e o figura de stil, ok, insa vine parca dintr un film horror

nu găsesc aici suplețea experimentului .... forța de legătură între gînduri ...

un text bun e ca lumînarea în care fitilul este cel care conduce focul

dar tu ai potențial, adik, material inflamabil :)

totodată sunt sinceră când spun că îmi place mai mult decât îmi displace

Un bărbat se uită la ea și îi cere să iasă afară. Ajunsă sus îi leagă mâinile și o duce în grădina din spatele casei. O leagă de un copac, înmoaie un deget în benzină și îi face o cruce pe frunte, în timp ce șoptește foarte încet ,,Tatăl nostru”. Toarnă peste ea lichidul și apoi aprinde un chibrit la picioarele ei. - un subiect comun, fumat ...
As fi asteptat ca ea isi toarna singură lichidul peste ea apoi aruncă chibritul

dar, it is not a drama, că nu a iesit drama :)
e bine cu ideea, suficient ca să încurajez acest text

Mi-am făcut un obicei în a căuta textele bune ale autorilor care sunt formați (cazul tău), care îmi sunt dragi (cazul tău:) ) și ale celor care promit (cazul multora). Este unul dintre cele mai sensibile texte ale tale, deși cuvintele alese să redai, sunt cele din registrul tău uzual. Omul, indiferent unde s-ar afla, are nevoie de cântec. Aici, sau dincolo. Pentru mamele noastre, Enea Gela, o stea. Caldă, umană, sinceră. Ce bine îmi pare că te-am citit !

Ai creat un "ticker-tape parade" cu textu ăsta :)

O fi vorba de "Off-Off-Broadway"?!

Extraordinar ce-ai închegat tu aici:
1. pentru descrierea metaforică controlată, fără excese și stridențe
2. pentru - viața ei era frumoasă ca o stea prizonieră într-un țurțure și - apa pe care o bea nu avea încă nume
3. deși n-are legătură, mi-am adus aminte că uitasem ce mult aș fi vrut să văd piesa Un tramvai numit dorință a lui Tennesse Williams

fain !

ce e sfânt, e mai mult decât dragoste, cred că nu există un cuvânt potrivit pentru a spune asta

dar până la promisiune, e un text promițător, din punctul meu de vedere :)

Imaginea aceasta e minunată:
Suntem tandri și sfidători pe unde rătăcim,
pe unde lăsăm
un colț de lumină și câteva bucățele de pâine

sau:
îți întind mâna în singurătate
îți întind frigul și ploaia,
ca într-o promisiune sfântă.

Titlul este inspirat, însă parcă nepotrivit aici
dar e doar o părere, mă pot înșela, deși l-am citit de cîteva ori, cum obișnuiesc de obicei și numai după aia îndrăznesc să vin cu opinii, chiar dacă există acel - până unde zăpada atinge
e un pic ambiguu

succes !

să nu uit, cel mai mult mi-a plăcut ce am scris în titlul acestui comentariu

fain titlu