Poezie
atașamentul funiei
1 min lectură·
Mediu
prea mulți plasturi,
retine fluide într-o dimineață
din care nu mai poți coborî
peste sânge,
peste suflet,
peste gură
și ochi
peste nervi
nu e nimic electric,
între celule are loc un schimb echitabil:
fiecare primește
o mutație, un adevărat chilipir pentru moartea care
stă la pândă
aici vom decupa o fereastră,
în spatele ei ne vom imagina o lume totdeauna mecanică,
s-au inventat, în sfârșit, dispozitive
care nu mai identifică teama
vom decupa și acest aer
care ne corodează pe interior
fără durere, îți spui, fără durere,
nimic nu apasă mai tare decât plasturii puși
peste sânge,
peste suflet,
peste gură
și ochi
și această lumină
pe care nu o poți traversa
de unul singur,
un fel de întuneric care necrozează
tot ce e viu,
tot ce ispitește,
tot ce atât de mult
te-a uimit
o conexiune care nu poate fi întreruptă,
atașamentul funiei de gâtul sinucigașului
045.104
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- marin badea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 148
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
marin badea. “atașamentul funiei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-badea/poezie/14101665/atasamentul-funieiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Cine știe să descopere în ''tot ce e viu'' fascinația, beneficul și atractivitatea, se întâlnește cu ''tot ce ispitește'', tot ce ''uimește'' și tot ce e prodigios, și se mânjește cu invidia celorlalți, care văd în viață ''o lume totdeauna mecanică'', lipsiți de lumea spirituală.
0
MBTextul are o... istorie neobișnuită. Mulțumesc, Răzvan!
0
SGvom decupa și acest aer
sau
și această lumină
pe care nu o poți traversa
de unul singur
sau
și această lumină
pe care nu o poți traversa
de unul singur
0
MBMulțumesc de decupaj. Să fie bine!
0