Silvia Goteanschii

te invidiez pentru - cu alte cuvinte, la robinet curge ură

ai niste imagini de exceptie aici -

am învelit lângă mine sticle calde
ar însemna
Să dărâm tot blocul și-n același timp și pe mine

Până la urmă după fiecare iubire rămâne o mare mizerie
Închisă bine între copertele unei cărți a cărei limbă
.... doar un zgomot de fond

Iar urmele mele lăptoase pe gresia rece clipocesc
Zi de zi, nu se șterg cu anii, și îngerii le-ar linge


ne citim de multa vreme :) nu stiu daca cineva aici mai poate vorbi despre iubire atat de intens, cum nici despre răni și îngerii care

când oamenii au nevoie rapid de iubire
ca de o masă la mcdonald’s - îmi plac mult aceste 2 versuri

mai încolo, în lectură, sună de parcă ai decupat fragmente scurte din filme distincte

mai citesc

sunt aproape întru totul de acord cu Emilian :D

cartea cozaninică într-o zi ne va salva pe toți

felicitări !!!

Alexandra, multumesc frumos pentru lectură și semn.
Primăvară dulce :)

vezi că ai mult balast.
uzat: blana vremii
neîndemânare: lacrimi în glezne
hilar: pălăria ți-am pus în pridvorul tăcut.
Sete nu-ți va mai fi... Ți-a trecut.

concluzii: nimic bun, nimic de poezie

Prin gânduri bate vântul disperării
Nici vreme n-am, nici loc între cuvinte,
Mă doare-n vis aducerea aminte
Căci șoapta azi am să o vând tăcerii - consider că această strofă poartă în sine farmecul poeziei, aici e contactul literar

Și se poate posta chiar o singură strofă cu același titlu, dar fără ciob de poezie, ci simplu: TRISTEȚE

amical, Silvia

prinderea soarelui - o poezie de dragoste lină și sinceră, curgătoare
mai ales că fiecare vers se ia de mână cu EXCELENȚA SA - METAFORA
să iubim soarele din interior

Înclinație din cap - Când lumea dă din cap că a răsărit soarele,/Când inima se înclină în fața sensibilității,/Un dumnezeu care dă din cap a aprobare,/Mă înclin la tot ce este incursiune în sine,
eu inteleg acest cult al inclinării, al plecăciunii, - o ieșire spectaculoasă din orbitele sufletului, cum finalizezi chiar tu poemul
un singur dar - nu știu de ce, dar in ultima vreme citesc aproape in fiecare poem ( accentuez:aproape în fiecare ) cuvinte de genul: transpirație, sudoare
ei, și eu nu am nimic cu aceste cuvinte, și nu e deloc vorba de nepoetic, pur și simplu necăjesc un pic versurile ÎNCLINAȚIEI

3D, de mult te citesc și am observat: metafora este punctul tău forte și nu numai
apreciez forma, configurația literară, puterea de expresie: mușcă tălpi de copil
fericirea de o clipă /șarpele târâind dimineți din așternut înspre ulmii/casa măruntă de pe spinarea dealului verde/să-i înflorească dinții ca o primăvară prin meri
faci parte din categoria SCRIBILOR FERMECAȚI

Ioan, cu îngăduitoare surâsuri, mulțumesc.

Claudiu, ai dreptate, de la cheburashka trebuie să înceapă lectura acestui text. Am să păstrez varianta arătată de tine pentru prima strofă. Mulțumesc pentru lumină și mai ales, pentru că ai citit în cheia unui (unei) "scarecrow fermecat", ai dechis ușa și ai mers exact pe drumul meu…

Eugenia, bucuroasă că ți-a plăcut cheburashka!

Otillia, da, zăpada asta și atâta nevoie de alb …

Leonard, mulțumesc. Țin să cred că am o singură voce, dar cu tot felul de inflexiuni, cum altfel?

Iarina, bucuroasă să te revăd, pe ago și pe derdelușul meu. Mulțumesc pentru lumină și lectură. Cu drag.

Lavinia, toți putem atinge cheburashka, sau, dacă nu toți, mulți dintre noi…mulțu frumos pentru lectură si semn.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>

Pentru voi, cântecul lui cheburashka ( cheburashka e de sex masculin), am să traduc câteva versuri :

Am fost cândva doar o jucărie ciudată
de care nu se apropia nimeni în magazin,
dar acum sunt cheburashka ...


http://www.youtube.com/watch?v=y3GEmK0MJtI

să mi se ierte pentru că spun doar atât și nu aduc o argumentare mai consistentă:)
Cineva care scrie foarte bine în 2011, o făcea minunat și în '82 !

las semn aici pentru imaginile tonifiante, alerte, amuzante:

"trăiam pe atunci din vânătoare și din citit
visând zi și noapte să te întâlnesc pe o punte";

"de-ai să mă pui sub pocnituri de șampanie
să umblu pe sub mese după dopuri."

"în piață, pe-o masă lungă de fier
se zvârcolește mărul în care lucrează un vierme."


"umblă șarpele casei pe jos strâns covrig,
visând să ierneze cu mine prin eprubete,"

"Esenin avea el și ghete,
dar îi plăcea să iasă desculț din cârciumioare."

"Parcul orașului nu-i decât un ghiveci
și se răstoarnă ca orice ghiveci împins de pe geam."

“Oprește! Ține-mă de mână!
Mi-au căzut cerceii pe șosea!”

Și în aceste versuri cântate mai demult, am găsit blazon Nicolae Popa.

vreau să citesc Timpul probabil, cum facem ?

Lavinia, îți mulțumesc. Țin și eu la ele, mult. Poate chiar se vor regăsi într-o carte cândva, Poeme cu Alioșa ...

am citit cu atenție ce-ai spus și da, sunt de-acord, am făcut ceva schimbări, asta dacă am înțeles corect și obiecțiile privind finalul aștept să-mi spui părerea despre, iar dacă ceva scârțâie și acum, oricum am să mă întorc pe text în vreun moment favorabil ...inspirației:) căci, recunosc, dimineațile ...cam sunt în pană de ...combustie divină:) Țin la părerea ta și sper să-i placă și Laviniei schimbarea. Dacă e mai rău, îl las în forma inițială până îmi trece ceva mai bun prin cap:)

O imagine mai putin placuta>,,uneori îmi doresc
ca medicii să fi găsit în sânul meu
cancer\'\'...de ce sa nu fi gasit altceva in sanul tau daca tot esti imbracata in metafore?:)... copiat din comentariul Dianei Țugui
Nu găsesc nimic neplăcut în acest vers - ba chiar îl găsesc puternic, simptomatic și expresiv.

lumea e o poveste în care trăim din nou și din nou aceeași istorie
vine valuri peste noi și apoi ne
uită prin cărți prin - Istoria vine în valuri, valurile nu pot fi numărate, timpul nu poate fi pecetluit, ci doar calculat și atunci se naște istoria. Istoria unui sentiment, istoria unui zâmbet sau istoria unui inelar...

drag, Silvia

Mihaela, îmi place enorm subtitlul - desen naiv pe aburi
Poezia e bună, dar, cred eu, se abuzează de ECRAN / cred că înțelegi ce vreau să spun/ am sentimentul unei tehnicizări exagerate, nu cred că trebuie să lași să se vadă în toate poeziile sursa inspirației, că o fi repetiția elegantă, dar numai până la un punct. Uite, așa a făcut Ecaterina Bargan cu ceaiul ei de bergamot care a inceput să ne stea în gât și ea scrie bine. Eu cred că tu scrii totuși mult mai bine. Comparația e oarecum inutilă, pentru că aici nu e vorba de repetarea unui tablou poetic, ci de o preponderență a generatorului de creație, când eu aș aprecia mai mult CREAȚIA, și nu obârșia ei.

cu prietenie, Silvia

imi place cum suna alianta asta - carbune/ muzica/ cenusa

se destramă se proiectează se amestecă VIBRAȚII

legea dominoului parca nu e din poem, dar e nova mi se pare

oricum, citit cu multă plăcere, silvie

La început, acest text pare că deschide niște perspective.
Ar fi frumos să-l mai lucrezi puțin ...

daca n-as sti ce poet bun esti, as crede ca te joci cu papusile :P

Nimeni, D.C., caci vita nostra brevis est.

Aplaudă-mă :P