Poezie
tăietori de lemne
1 min lectură·
Mediu
Tata tăia lemne cu drujba
și țipa la mine:
ține, ține lemnul îți spun,
stejarul tremura,
pentru că eu tremuram
și eu leșinam,
și stejarul cădea
și tata urla iar
ține lemnul, se strică drujba,
și vântul bătea,
și ușile scârțâiau,
mișunau gângănii
care mai de care
și creierii ne zburau,
de-atâta încordare
ochii mi-au rămas țintuiți
în tata cu drujba în aer
apoi,
căram lemne în magazie
și tata țipa:
stai acolo,
nu ieși,
în lume cineva moare,
moare,
moare,
taie-ți părul,
taie-ți din dragoste,
se făcea
că eram o pasăre neagră,
ciuguleam gloanțe oarbe,
se făcea
că eram fiică iubitoare,
ucideam
orice fel de moarte,
se făcea
că mă trezeam
dintr-un somn lung,
cel mai lung somn,
se făcea
că aveam o poftă
înspăimântătoare de viață,
iar tata odihnea sub stejar.
DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, 2014
024.890
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Goteanschii
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 137
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Goteanschii. “tăietori de lemne .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/14117830/taietori-de-lemneComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SGMultumesc frumos pentru trecere si semn, CMM ! Un an nou fericit !
0
eram o pasăre neagră,
ciuguleam gloanțe oarbe,
apoi revenirea la realitate:
eram fiică iubitoare,
ucideam
orice fel de moarte.
Stea.