Poezie
Dragostea apasă
1 min lectură·
Mediu
Dragostea e țâșnitoare -
legăm iarba strâns cu garoul
și adormim.
Trecem noi și de iarna asta
cu sărutări, cu blănuri pufoase,
cu spirt sanitar.
În spatele fulgilor
trebuie doar să așteptăm
și primăvara
ne va încolăci ca un șarpe.
Strânge-mă-n brațe așa
până o să-mi iasă ochii din cap
și limba,
iar privirea mea -
val de căldură, val de sânge.
MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, 2011
025224
0
te citesc și constat că poezia crește ca un aluat și e din ce în ce mai bună pentru toate tipurile de stres, de boală, de viață...
îți las un semn de aici, de la malul mării, cu drag.