Silvia Goteanschii
Verificat@silvia-goteanschii
„my soul has fun”
silvillina@yahoo.com minunea va veni mai tarziu - ed. Princeps Edit 2011 dramaturgia lucioaselor funii - ed. Vinea 2014 minunea care va veni - ediție reluată, ed. Vinea 2015 dulcele meu asasin - ed. Vinea 2016 memoria hienei - ed. Știința 2018
plăcut și mie
și acolo la foșnetul înserării anca zice bine ...poți lăsa simplu ...foșnetul și atât :
foșnetul se-auzea trecând
cu vagoanele de marfă
Pe textul:
„poem cu brațe lungi " de Nuta Craciun
Pe textul:
„Odiseea creștinului spațial" de adrian pop
cu multă sinceritate spun, o poezie de excepție, din perspectiva mea. Un text care pare să însumeze cele 7 legi hermetice: a mentalismului, corespondenței, ritmului, polarității, vibrației, cauzei și efectului, genului. Îți dau legea, zice, zici. Și toate câte survin pe traseul spațial, prin prisma egocentrismului intrisec și paraxeniei omenești, se întâmplă numai pentru „a bate în cuie”, încă și încă o dată, legea universului. Bine construită imaginea din final: la capăt o să vezi bine înfiptă în același pămînt, aceeași cruce”. Nu în ultimul rând, îmi place modul înțepător, zeflemitor în care îl aduci în scenă pe creștinul acela spațial, neștiutorul care poartă legea și ajunge s-o cunoască. Iar sfârșitul e tot acolo, unde nu ne-ar prinde: la spa, la poker, într-o chilie, sau într-un groapă de gunoi. Atâta aș avea de obiectat: cuvântul dincolo din titlu. Nu-i văd rostul, atâta timp cât în text e destul punctat.
Pe textul:
„Odiseea creștinului spațial" de adrian pop
lupul acela bonom, învierzit "mă urmărește", iată, de câteva zile. Tare mi-a plăcut! tare frumos ți-e sufletul și tare fericită trebuie să fie, ea, cea de lângă tine. Poezia ta e ușoară, parfumată, sprințară, o poezie basm, iar eu cred în povești și, drept urmare, în scrisul tău.
off, și liniștea care planează deasupra bustului nou-nouț...buen trabajo!
/și santiago merită să poată acorda steluțe :d /
Pe textul:
„cu atâta ușurință" de mihai amaradia
bucuroasă că ai citit la o scară...uriașă:)
multumesc frumos !
Pe textul:
„ memento mori " de Silvia Goteanschii
mă împiedică și acel "pentru că"
deci, varianta:
Tremurul acesta îl duc de la începuturi. Nu l-am perceput
decît foarte tîrziu, atunci am știut că oamenii
îl poartă și dincolo de moarte.
Mai apoi l-am simțit, în ființe, clădiri,
în pămînt și în astre.
Tremurul se poartă de toate cîte există
ca un dat.
Și toate compun melodia.
Cine ascultă, aude concertul lumii.
....
Pe textul:
„Tremurul " de Liviu-Ioan Muresan
am urmat indicațiile tale, iar în cuvântul tău am încredere.
Pe textul:
„ memento mori " de Silvia Goteanschii
vezi și tu aici, parcă inutil să aduci nașterea atunci când sensul deja o implică:
atunci am știut că toți oamenii
îl poartă de la naștere. Și dincolo de moarte.
aș păstra: atunci am știut că oamenii îl poartă și dincolo de moarte.
- că toți- sună aiurea...
Pe textul:
„Tremurul " de Liviu-Ioan Muresan
poți lăsa așa: și toate compun melodia ( pentru că te referi la toate acelea câte există ca un dat, nu? )
apoi, finalul , aude și înțelege hmmm
aș sugera: și-aici, cu permisiunea otiliei,
Și cine ascultă aude
concertul lumii.
așa îl văd eu textul, deosebit.
Pe textul:
„Tremurul " de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„ memento mori " de Silvia Goteanschii
Pe textul:
„ memento mori " de Silvia Goteanschii
Pe textul:
„ memento mori " de Silvia Goteanschii
Pe textul:
„ memento mori " de Silvia Goteanschii
Pe textul:
„ memento mori " de Silvia Goteanschii
și pentru cât a plăcut!
Vasile, mulțumesc frumos, pentru lectură și ecou :) și-atunci când nu mai pretindem nici speranță, nici drum, nici uitare...ce să mai faci? poate doar... să privești ce-i viu în moarte.
Pe textul:
„Dor" de Silvia Goteanschii
Pe textul:
„despre cum să ții oamenii de mînă" de Daniel Gherasim
am să fac totuși o mică schimbare cu finalul, o "conexiune inversă", la sugestia unui domn care mi-a deschis, oarecum, ochii:)
știi tu că eu nu prea am happyend-uri, dar măcar happy/starturi:) stai să vezi ce-i fac ( textului ), poate-o fi tot bine.
Pe textul:
„marele final" de Silvia Goteanschii
Pe textul:
„marele final" de Silvia Goteanschii
așa e cu oamenii, dar uneori e cam greu să gășești acel prilej
și la croitor acolo, înțeleg că pare mult prea lămuritor și duce sensul într-o singură zonă, fără a lăsa mijloc pentru vreo altă accepțiune, însă acum nu-mi simt poezia mai bine fără versul acela ...
Pe textul:
„marele final" de Silvia Goteanschii
