Poezie
Odiseea creștinului spațial
1 min lectură·
Mediu
îți dau legea și o pui într-un cadru
luminos fosforescent bine
sudat în zidul casei tale cu
sistem de alarmă supraveghere video
doi cîini tip doberman și cîte
un echipaj de poliție în patrulă
din 5 în 5 minute
te uiți la ea îți umfli plămînii
te iluminezi și legea te duce
spre stele
în costumul tău umflat-porky alb parcă
ești un astronaut obez evacuat la repezeală
din mall unde te-a prins sfîrșitul la spa
dup-un big mac un ciz o porție dublă de cartofi prăjiți
0.5 coke cafea neagră două de zahăr
și bunăciunea care scoate toxinele
cîștigi la poker alta
o pui în piept
luminează universul ăsta tot
direct din pieptul tău fosforescent
nu prea mult stelele nu-ți suportă
mirosul te aruncă mai departe
legea alunecă încet și încet cade dar alta
mult mai bună mult
mai luminoasă și evident mai fosforescentă
o să găsești în drumul tău
spre ultimul sistem
obosit le bați pe toate uneori
cu pasul uneori
c-un autovehicul convențional combustie internă
și alimentare cu benzină consum redus uneori
c-o navetă spațială tip Columbia poate
la capăt o să vezi bine înfiptă în același pămînt
aceeași cruce
042653
0
cu multă sinceritate spun, o poezie de excepție, din perspectiva mea. Un text care pare să însumeze cele 7 legi hermetice: a mentalismului, corespondenței, ritmului, polarității, vibrației, cauzei și efectului, genului. Îți dau legea, zice, zici. Și toate câte survin pe traseul spațial, prin prisma egocentrismului intrisec și paraxeniei omenești, se întâmplă numai pentru „a bate în cuie”, încă și încă o dată, legea universului. Bine construită imaginea din final: la capăt o să vezi bine înfiptă în același pămînt, aceeași cruce”. Nu în ultimul rând, îmi place modul înțepător, zeflemitor în care îl aduci în scenă pe creștinul acela spațial, neștiutorul care poartă legea și ajunge s-o cunoască. Iar sfârșitul e tot acolo, unde nu ne-ar prinde: la spa, la poker, într-o chilie, sau într-un groapă de gunoi. Atâta aș avea de obiectat: cuvântul dincolo din titlu. Nu-i văd rostul, atâta timp cât în text e destul punctat.