Poezie
Dor
1 min lectură·
Mediu
*
Uneori vreau să plec și să uit.
Uite-așa,
să sap o galerie subterană,
să mă tărăsc pân’la tine în coate,
să strălucesc în ochii tăi ca Luna.
Să ne unim,
să-nchidem moartea într-o valiză,
să admirăm liliecii și opera Lui magna.
*
Uneori plec și uit.
Și-atunci când drumul se întinde lin și ușor,
bunica face vrăji și toate se acoperă
cu o pâclă deasă.
Mama îmi trimite scrisori prin porumbei,
tata cioplește sicrie pentru întoarceri.
Și mă întorc.
Întotdeauna cu un suvenir pe care,
mai târziu, îl arunc.
*
Uneori, vreau cu îndârjire
să-mi aduc aminte de ce am plecat,
de ce țin în mână un stilou,
de ce tremură frunza pe un copac mincinos
și de ce adevărul îmi pare
mărit cu lupa.
(dulcele meu asasin, 2016)
033.321
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Silvia Goteanschii
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Silvia Goteanschii. “Dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silvia-goteanschii/poezie/13997977/dorComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMDistincție acordată
cel mai mult îmi place că pare un text scris între stările descrie (să spunem "alteori"); în acele pauze care devin mai lungi decât "studiul", în care dintr-o pornire profund umană transformăm viața în obsesie și plăcerea în viciu; în care nu mai pretindem nici speranță (s1), nici drum (s2), nici uitare (3).
adevărat, expresia aceasta: "adevărul îmi pare/ mărit cu lupa.", datorită formulării pretențios-generale, ar putea fi considerată aforism; însă exprimarea în care personal recunosc umanul (mărturisesc, este aspectul care m-a preocupat cel mai mult în acest text) este aceasta: "suvenir pe care,/ mai târziu, îl arunc."
cu plăcerea lecturii,
Vasile Munteanu
0
SGmulțumesc de trecere, Adriana
și pentru cât a plăcut!
Vasile, mulțumesc frumos, pentru lectură și ecou :) și-atunci când nu mai pretindem nici speranță, nici drum, nici uitare...ce să mai faci? poate doar... să privești ce-i viu în moarte.
și pentru cât a plăcut!
Vasile, mulțumesc frumos, pentru lectură și ecou :) și-atunci când nu mai pretindem nici speranță, nici drum, nici uitare...ce să mai faci? poate doar... să privești ce-i viu în moarte.
0
o propoziție în care poate intra, lejer, o viață de om.