cel mai frumos bărbat

îmi place această poezie care la prima vedere alătură niște imagini paralele
îmi place mult
\'astea fiind spuse merg la somn
concretă\'
numai bine

Viata frumoasa, forta de a darama ziduri de piatra, siguranta de sine, vise cuminti, acestea fiind o parte dintre lucrurile care ni se pot intampla cand dragostea e de partea noastra.

Parca nu-mi suna potrivit versul: \"ne savurează melodii corespondente\"...e doar parerea mea. Am sa recitesc. E o poezie scrisa in stilul tau, Silvia, un text oarecum confesiv.

va multumesc, ambilor, de receptivitate.

Codrina, ai dreptate, am schimbat: nici mie nu imi suna \"corespondente\". mai bine zis...imi parea, cumva...tendentios. si asta ma supara, chiar.

apropierea concretă
într-o iubire vie, neînchipuită
unde pietrele și zidul încărcându-l, asumând fiecare gest
cuibărit între voi, conștientă că diferențele dintre om și femeie se macină dar nu se înlătură!
ultimul vers este magistral.
cu stimă valu

Versuri frumoase ca mersul pe ape.O respirare calma, precum cele ce preced somnul. Poezie-rugaciune de seara. Si da, ultimul vers e sublim.

\"astea fiind spuse\", ma reintorc la acest text ca sa-ti spun ca imi placea cum suna \"nu ne mai simtim stapanii carnurilor noastre\", suna mai erotic, chiar daca era o erotica imaginara, din lumi paralele, din galaxii diferite, asa cum sugera \"melodii intergalactice\", vers pe care iar l-ai exclus:(
E alegerea ta, eu doar mi-am spus parerea.

Va multumesc, tuturor, de pareri, de impresii.
Codrina, multumesc mult, sa stii ca pretuiesc parerile critice, chiar daca nu intotdeauna acestea coincid cu ale mele. mie, de ex., \"carnurile\" numai erotic nu imi suna si mi se pare banal spus, la fel si \"melodiile intergalactice\" - imi pare provenind, cumva, dintr-o lirica simplista.
recunosc: si mie imi suna mai bine expresia \"stapanii carnurilor noastre\", nu mi se pare insa prea delicata in context.

am adaugat, acum, si randul \"fluturilor de mătase libertate\", cu trimitere evidenta la \"stofa\" \"noastra\". apropo, Dane, sper sa nu-ti displaca (nu era, cand mi-ai afisat steluta, pentru care iti multumesc, desigur).

eu nu mai am ce sa zic ... doar ca dorinta de a fi gasit in astfel de lumi in care copacii cad peste oameni ca niste pietre negre si grele si tot ce ramane e doar o femeie cu barbatul ei iubit...nah ce sa zic, da-mi si mie cheia !!

Dupa ce am citit poezia, am citit si prezentarea ce o faci persoanei tale pe pagina proprie, constat o analogie a felului tau de a fi, si a vietii tale, ceea ce se strecoara din ce scrii, cu multe dintre poeziile tale, un fel de alunecare de noapte si de vis, o lasare spre ceva intre fantastic si prea evindent realist, oricum preferi sa te asezi mereu in acele minute in care se lumineaza de ziua. E acolo o ceata creata de intuneric si de lumina inca slaba a zilei ce mereu o astepti si in poezii si in viata. Poeziile tale nu imi lasa o relatie de logica sau un cursiv de idei ci mereu niste stari sau niste culori in mintea mea, greu povestibile. Poate asa vrei sa fie sau asa sinti tu si desenezi prin cuvinte ceea ce simti si vrei sa se cunoasca. Oricum, poeziile tale sunt de o factura aparte, uneori par simple potriviri de flori, cum toate buchetele sunt frumoase, dar nu e asa, e o ivire din tine, pe care nici tu nu o cunosti indeajuns si cred ca este in fond personalitatea care iti inconjoara grijuliu dar si nepasator sufletul.
Sa fii tu fericita acolo in Moldova. Cu prietenie.

Ca o litanie spusa cu vorba domoala, egala, fara vorbe tinute in capul pieptului. Un melanj de senzualitate si vioara veche, cu strune batrane. Din pacate nu tot ce ajunge la batranete, ajunge acolo si intelept.
Raman doar cu \"mă uit cum naufragiază în perne\". Prea putin.

Regret ca am trecut atat de tarziu prin acest poem car m-a tulburat prin simplitate si robustete prin subtilitate si
coerenta...talent ... recitesc cu o nespusa rabdare miezul:
\"astea fiind spuse merg la somn
concretă
cu niște mâini mai sigure ca niciodată iau pietre grele
grele
din zidul dintre noi
îmi umplu cu ele capul
mă uit cum naufragiază în perne cum țipă lebedele
și
se face întuneric

și visele șed cu mâinile pe genunchi ca la gradiniță\"

Da maturitatea isi spune cuvantu...drag Uln

Chiar dacă aș mai umbla puțin la forma acestui text și aș mai elimina niște exprimari parazitare, tot rămîne o jumătate de poezie excelentă, demnă de a se bucura de recomandarea mea

am reformulat. de fapt, initial, nu existau expresii intre randurile \"cel mai frumos barbat este barbatul pe care îl iubesc eu\" si \"astea fiind spuse merg la somn\".
daca e tot pare redundant, elimin inceputul.
iti multumesc de critica, ma simt onorata.

Va multumesc de pareri, de reflectii asupra cuvintelor mele.
V-am ascultat cu interes; va citesc si eu.
(Imi cer scuze ca am raspuns intai doar lui Serban: era vorba de o remaniere, ma grabeam si...Nu, nu am tinut sa fac o diferentiere sau sa revin de mai multe ori in atentia lumi de pe aici.)