Curtată de ploi și vânturi.. săruturile tale …
Și tăcerea e mov… abisul e cald… visele se îneacă în vise și în lipsă… sunt cuburi cu laturi ce taie și sângerezi fără să vezi că-i roșu și puțin
[evadat din orfelinatul lumii albe și scăpat de zâmbetul fals al lunii]
adevăratul izvor... realități și idei... amintiri retrăite cu iz de coacăză...
sunt solzii de pește care atârnă în urechi
În singurătate te plimbi cu pași agale. Lent, ritmat, în singurătate nu te grăbești niciodată. Totul e tern și tu nu ai nicio destinație. Calci pe alei de vise, gânduri și amintiri. Te acoperi cu o
Mi se scurge dorul peste pleoape
Te-am înecat în oceanul meu
Iar acum te privesc de pe un doc.
Valuri de cuvinte mi se sparg la picioare
Iar tu plutești nemuritor pe umbre...
Mi-e frig, iar
Am pus distanță între noi, măsurată în tăceri...
E greu să te dezbraci de cuvinte așa cum am făcut-o eu în fața cuiva. Surpins, el nu a știut să vadă că aia e o mână, ăla e un picior, aici un sân,
Împărțind entitatea mediană, practicând îndoiala, caut adevărul în lucirea silențioasă a ochilor tăi. Vorbind cu forțele aerului, vibrații bune, strigăte și șoapte sunt unite în marea încântare a
Într-o oglindă mânjită de povești galbene...
Sufăr cumplit de o tuse uscată,
Iar visele mi-au explodat în noapte...
Schije de dor mi s-au împlântat în creier.
Am vrut să mor... și am
Umbre solide de pasiuni privesc
Cu ochi numeroși somnul tău pierdut
În teroarea îmbrățișată de fatala noapte.
Limbi reci gustă frica și le place.
O viziune neagră îmi sperie sufletul,
Dar se
O briză de raze de lună
se scurge încet peste trecutul
din nopțile antice
și cheamă sfinții
care nu aud nimic...
niciodată...
Nu pot să văd nici misticul vârstei,
nici frumusețea vieții.
Lașii formează o perdea
Particule de sare
Sticlă cu aspect de dorință
Vor veni noaptea.
Mila ne pătează mâinile
Insectele îmi mușcă pleoapele
Mă cheamă acasă.
Distrug tăcerea pădurii.
Imnuri
\"într-adevăr... pătrunderea dureroasă a unui spin... = neacceptarea unui adevăr dureros... da, Love, nu am pic de mândrie. [...] lipsa spinului ar durea și ea, iar gaura nu ar putea fi astupată
Clipe nemăsurate în timp... ci în intensitatea trăirilor - asta îmi doresc. Acele momente când poți să rătăcești într-o privire... sau să simți căldura unei atingeri... să vibrezi la auzul unei
Tot ceea ce era mort între noi
Acum învie...
Și ceea ce am spus
Acum înțeapă...
Sub această conștiință neagră
E încă zbucium
Am plâns un lac de temeri
Și acum mă scufund în
Zbuciumul continuu m-a transformat într-o străină
Mă uit în ochii tăi - și tu ai mai fost aici...
Revelație - poate tânjesc să devin
Singurătate - aceasta este credința mea...
Parfumul tău -
Până când pot să te țin
Rotindu-te în această spirală descendentă?
Știu că e prea târziu
Dar eu tot te voi păstra viu...
Până când pot să te las
Să aluneci în abisul fără fund?
Nu mai pot
Nici o uimire - sunt mânjită acum...
Am rămas aici în lanțurile mele...
Am devenit ceea ce disprețuiesc:
Decăzută în insensibilitate...
Amărăciunea din suflet mi-a distrus scutul...
Nu pot
Mă îngână o lacrimă...
Cu mine vrea să se piardă
În șoaptele unui străin îndrăgostit
Mă încântă o lacrimă...
Când fină alunecă fără mine
Pe obrazul fierbinte al unui străin îndrăgostit...
În
un spin...
într-adevăr...pătrunderea dureroasă a unui spin... = neacceptarea unui adevăr dureros...da, m-am îndrăgostit, te-am iubit, te iubesc, nu am pic de mândrie.
acum m-am obișnuit cu
Atingerea toamnei ne-a ajuns din nou
Inimile ne sunt acoperite de ploi nesfârșite
Acceptă destinul nostru, nu spune nimic.
Întreaga viață transformată în gri
Dispărem din această lume,
Tu și cu
Este iubire? ură? sau durere?
Mie îmi sună la fel...
Acestea sunt ultimele mele cuvinte
Pentru că oricum nu îmi pasă
Dacă vei veni cu mine aici
Aici unde soarele nu răsare niciodată...
Oare vei
A trecut încă o zi frântă.
Încă o noapte moartă așteaptă să învie.
Tu deja încerci să mai găsești o cale
Să te ascunzi de lumina arzătoare...
Nu vrei să vezi, nu vrei să simți
Decât destinul tău
Pierdută în ochii tăi goi,
Am văzut lumea ta de umbre,
Clipe de nebunie înecându-se încet în iubire...
Îți promit doar o disperare umană,
Vrei să o împarți cu mine?
Sus,mult mai sus ca
Prea multe promisiuni încălcate în viațe ei fragilă.
Prea multe gânduri secrete -
A încercat să le ascundă în noapte
Prea tare a încercat să evadeze
Însă durerea era pretutindeni
Nu, ia această
Singura speranță în această noapte nesfârșită
Este să te urmez printre umbrele albastre,
Adânc, departe de lumină.
Îți aud vocea: \"Nu-ți fie frică!\"
Dar ceva dinlăuntru mă obligă să mă