Sigarteu Ioana-Cornelia

Mi se scurge dorul peste pleoape Te-am înecat în oceanul meu Iar acum te privesc de pe un doc. Valuri de cuvinte mi se sparg la picioare Iar tu plutești nemuritor pe umbre... Mi-e frig, iar

Zbuciumul continuu m-a transformat într-o străină Mă uit în ochii tăi - și tu ai mai fost aici... Revelație - poate tânjesc să devin Singurătate - aceasta este credința mea... Parfumul tău -

Doar un fir de aer ne desparte Și totuși ești atât de departe. Tu pierdut în Univers... Eu pierdută în tine. Crânguri de amintiri, Cuiburi de rândunici, Pe care scrie adresa ta, Numele

Imagine pierdută într-o voce Imagine distorsionată într-un colț de sticlă Picături rubinii E sângele meu? E sângele tău? E vin… Jucăm jocul adevarului, Deși mie îmi e atât de sete de

Mă simt trădată de viață... Totul se mișcă în jurul meu: E întuneric și mi-e greață... Se mișcă până și Dumnezeu... Mă simt trădată de lume... Picătură într-o ploaie: Sunt Nimeni fără nici un

Iubirea mea, ascultă-mă! Tu ești un arbore! Un arbore cu crengile spre cer... Cu frunze-speranțe și doruri-flori... Speranțe ce se usucă și cad, Dar îngroașă cu ele stratul de humă, Din care

Un strigăt surd de dor: Azi durerile noastre mor.. Mă întorc la tine, Te întorci la mine... Să ne înfruptăm din dor... Să reînnoim un vechi amor... Timpul, trădătorul iubirii, A uitat de

Þi-am născut un sentiment, Statuie, dar nu ciment, Viu, din carne și sânge, Viu, care râde și plânge! Stă în leagăn și zâmbește, Doarme-n cavou și scâncește! Þi-am născut un sentiment, Un

Dans frenetic de lacrimi... Neantul s-a spart... Destin acvatic păcătoșilor! Natura se dezmembrează... Ploaia se hrănește cu visuri... Mii de flori transparente... Minuscule sfere

Amintiri și o lacrimă fină... Iar, Melancolia e de vină! Deși am umblat pe atâtea căi, Îmi amintesc: surâs fermecător... Aș fi vrut să fiu pește răpitor, Să înot în marea ochilor

Mi-aș dori să-mi pot goli inima de tine... Să-mi inchid ochii și să nu văd... Să nu văd ochii tăi... Mi-aș dori să-mi pot goli inima de tine... Să-mi cresc aripi și să zbor

Am pus distanță între noi, măsurată în tăceri... E greu să te dezbraci de cuvinte așa cum am făcut-o eu în fața cuiva. Surpins, el nu a știut să vadă că aia e o mână, ăla e un picior, aici un sân,

Mă uit spre tine și TU nu mai ești... Căzut în visare, nu-mi mai zâmbești, Gânduri stranii în minte ți s-arată, O lacrimă se prelinge, mirată... Mă uit spre tine și TU nu mai ești... Nu spui

O briză de raze de lună se scurge încet peste trecutul din nopțile antice și cheamă sfinții care nu aud nimic... niciodată... Nu pot să văd nici misticul vârstei, nici frumusețea vieții.

\"într-adevăr... pătrunderea dureroasă a unui spin... = neacceptarea unui adevăr dureros... da, Love, nu am pic de mândrie. [...] lipsa spinului ar durea și ea, iar gaura nu ar putea fi astupată

O voce ruptă din vise frânte Inima mea se îneacă în sângele iubirii Nu pot uita imaginea ta plecând Fiecare zi este ca o plimbare lungă în ploaia rece Sângerez și îmi pierd suflarea \"Mâine\"

Picături de lumină îmi alunecă pe tâmple... Ecoul unui astru nou se pierde în infinit... Lumânări roșii de ceară ard cuvintele simple... Ochii-mi plânși salută un gând de pace binevenit... Fir de

Nu plânge...Eu mor...Nu plânge... E sânge...Eu zbor...E sânge... Mă îndrept către o vale tăcerii, O tăcere care mă cheamă, mă strigă: \"Ajutor! Ajutor!\" Rănile s-au deschis din nou și

E frig... Gerul e aspru, zăpada scârțâie sub noi... Viața, dar și moartea, ne-a unit pe amândoi... E noapte... Lumina rece a lunii mă cheamă la ea... Iar mă incearcă acea premoniție

Valuri concentrice de parfum Simfonie de petale aurii E tot galben, Dar nu de-ajuns. Am închis sărutul fără pecete. Prin mâini străine, E verde, Dar nu de-ajuns. Cald, gust

Spune-mi suflet rătăcit de corb Că vei rămâne ca timpul orb... Dă-mi poezia înapoi în viața mea... Poezia unduirilor de valuri, Poezia lacrimilor de privighetoare, Poezia spasmelor

Tumultul unui fâlfâit delicat de aripi Mă trezește ca o bătaie ușoară-n geam. Fiori de sudoare înghețată îmi străbate trupul, Iar lacrimi de rugină îmi brăzdează chipul răvășit. Rafale

Lașii formează o perdea Particule de sare Sticlă cu aspect de dorință Vor veni noaptea. Mila ne pătează mâinile Insectele îmi mușcă pleoapele Mă cheamă acasă. Distrug tăcerea pădurii. Imnuri