Poezii

Mi se scurge dorul peste pleoape Te-am înecat în oceanul meu Iar acum te privesc de pe un doc. Valuri de cuvinte mi se sparg la picioare Iar tu plutești nemuritor pe umbre... Mi-e frig, iar

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Într-o oglindă mânjită de povești galbene... Sufăr cumplit de o tuse uscată, Iar visele mi-au explodat în noapte... Schije de dor mi s-au împlântat în creier. Am vrut să mor... și am

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

2

Umbre solide de pasiuni privesc Cu ochi numeroși somnul tău pierdut În teroarea îmbrățișată de fatala noapte. Limbi reci gustă frica și le place. O viziune neagră îmi sperie sufletul, Dar se

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

O briză de raze de lună se scurge încet peste trecutul din nopțile antice și cheamă sfinții care nu aud nimic... niciodată... Nu pot să văd nici misticul vârstei, nici frumusețea vieții.

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Lașii formează o perdea Particule de sare Sticlă cu aspect de dorință Vor veni noaptea. Mila ne pătează mâinile Insectele îmi mușcă pleoapele Mă cheamă acasă. Distrug tăcerea pădurii. Imnuri

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Tot ceea ce era mort între noi Acum învie... Și ceea ce am spus Acum înțeapă... Sub această conștiință neagră E încă zbucium Am plâns un lac de temeri Și acum mă scufund în

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Zbuciumul continuu m-a transformat într-o străină Mă uit în ochii tăi - și tu ai mai fost aici... Revelație - poate tânjesc să devin Singurătate - aceasta este credința mea... Parfumul tău -

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Până când pot să te țin Rotindu-te în această spirală descendentă? Știu că e prea târziu Dar eu tot te voi păstra viu... Până când pot să te las Să aluneci în abisul fără fund? Nu mai pot

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Nici o uimire - sunt mânjită acum... Am rămas aici în lanțurile mele... Am devenit ceea ce disprețuiesc: Decăzută în insensibilitate... Amărăciunea din suflet mi-a distrus scutul... Nu pot

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Mă îngână o lacrimă... Cu mine vrea să se piardă În șoaptele unui străin îndrăgostit Mă încântă o lacrimă... Când fină alunecă fără mine Pe obrazul fierbinte al unui străin îndrăgostit... În

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Atingerea toamnei ne-a ajuns din nou Inimile ne sunt acoperite de ploi nesfârșite Acceptă destinul nostru, nu spune nimic. Întreaga viață transformată în gri Dispărem din această lume, Tu și cu

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Este iubire? ură? sau durere? Mie îmi sună la fel... Acestea sunt ultimele mele cuvinte Pentru că oricum nu îmi pasă Dacă vei veni cu mine aici Aici unde soarele nu răsare niciodată... Oare vei

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

A trecut încă o zi frântă. Încă o noapte moartă așteaptă să învie. Tu deja încerci să mai găsești o cale Să te ascunzi de lumina arzătoare... Nu vrei să vezi, nu vrei să simți Decât destinul tău

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Pierdută în ochii tăi goi, Am văzut lumea ta de umbre, Clipe de nebunie înecându-se încet în iubire... Îți promit doar o disperare umană, Vrei să o împarți cu mine? Sus,mult mai sus ca

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Prea multe promisiuni încălcate în viațe ei fragilă. Prea multe gânduri secrete - A încercat să le ascundă în noapte Prea tare a încercat să evadeze Însă durerea era pretutindeni Nu, ia această

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Singura speranță în această noapte nesfârșită Este să te urmez printre umbrele albastre, Adânc, departe de lumină. Îți aud vocea: \"Nu-ți fie frică!\" Dar ceva dinlăuntru mă obligă să mă

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Negru este vântul meu când începe o nouă zi, Negre sunt lacrimile când plec, Hai, vino și prinde-mă de mână! Însoțește-mă în chinul meu! Îngerul decăzut ne-a eliberat. Oare îngerii zboară mai

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

O voce ruptă din vise frânte Inima mea se îneacă în sângele iubirii Nu pot uita imaginea ta plecând Fiecare zi este ca o plimbare lungă în ploaia rece Sângerez și îmi pierd suflarea \"Mâine\"

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Tumultul unui fâlfâit delicat de aripi Mă trezește ca o bătaie ușoară-n geam. Fiori de sudoare înghețată îmi străbate trupul, Iar lacrimi de rugină îmi brăzdează chipul răvășit. Rafale

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Spune-mi suflet rătăcit de corb Că vei rămâne ca timpul orb... Dă-mi poezia înapoi în viața mea... Poezia unduirilor de valuri, Poezia lacrimilor de privighetoare, Poezia spasmelor

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Doar un fir de aer ne desparte Și totuși ești atât de departe. Tu pierdut în Univers... Eu pierdută în tine. Crânguri de amintiri, Cuiburi de rândunici, Pe care scrie adresa ta, Numele

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Valuri concentrice de parfum Simfonie de petale aurii E tot galben, Dar nu de-ajuns. Am închis sărutul fără pecete. Prin mâini străine, E verde, Dar nu de-ajuns. Cald, gust

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Imagine pierdută într-o voce Imagine distorsionată într-un colț de sticlă Picături rubinii E sângele meu? E sângele tău? E vin… Jucăm jocul adevarului, Deși mie îmi e atât de sete de

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Coșmarul E noapte - mormintele se deschid. Cadavrele putrede se târăsc prin lume. Câini cu ochi de foc urlând la lună. Cuțitele

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Te caut Ma plimb cu talpile goale prin jarul ochilor tai Un cer tesit deasupra cu nori ce se lovesc de peretii mintii mele. O vaca imi

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

2

Mă simt trădată de viață... Totul se mișcă în jurul meu: E întuneric și mi-e greață... Se mișcă până și Dumnezeu... Mă simt trădată de lume... Picătură într-o ploaie: Sunt Nimeni fără nici un

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

2

Þi-am spus să nu mai strigi... Cu pașii repezi eu te las... Pe tine și pe tot... Las viața și mor... Sonoritățile dor: Nu mai striga... Coridor lung de piatră sură... Din nou la

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

E frig... Gerul e aspru, zăpada scârțâie sub noi... Viața, dar și moartea, ne-a unit pe amândoi... E noapte... Lumina rece a lunii mă cheamă la ea... Iar mă incearcă acea premoniție

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Nu plânge...Eu mor...Nu plânge... E sânge...Eu zbor...E sânge... Mă îndrept către o vale tăcerii, O tăcere care mă cheamă, mă strigă: \"Ajutor! Ajutor!\" Rănile s-au deschis din nou și

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Un strigăt surd de dor: Azi durerile noastre mor.. Mă întorc la tine, Te întorci la mine... Să ne înfruptăm din dor... Să reînnoim un vechi amor... Timpul, trădătorul iubirii, A uitat de

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Picături de lumină îmi alunecă pe tâmple... Ecoul unui astru nou se pierde în infinit... Lumânări roșii de ceară ard cuvintele simple... Ochii-mi plânși salută un gând de pace binevenit... Fir de

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Amintiri și o lacrimă fină... Iar, Melancolia e de vină! Deși am umblat pe atâtea căi, Îmi amintesc: surâs fermecător... Aș fi vrut să fiu pește răpitor, Să înot în marea ochilor

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Iubirea mea, ascultă-mă! Tu ești un arbore! Un arbore cu crengile spre cer... Cu frunze-speranțe și doruri-flori... Speranțe ce se usucă și cad, Dar îngroașă cu ele stratul de humă, Din care

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

E întuneric și mi-e frig... Tavanul din lemn e mult prea aproape... Sunt singură: Doar demonii îmi mai vorbesc... Cel mai bun prieten Mi-a fost cuțitul... Sângele mi-a curs Roșu pentru

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Mi-aș dori să-mi pot goli inima de tine... Să-mi inchid ochii și să nu văd... Să nu văd ochii tăi... Mi-aș dori să-mi pot goli inima de tine... Să-mi cresc aripi și să zbor

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Þi-am născut un sentiment, Statuie, dar nu ciment, Viu, din carne și sânge, Viu, care râde și plânge! Stă în leagăn și zâmbește, Doarme-n cavou și scâncește! Þi-am născut un sentiment, Un

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Plouă...plouă mereu în inima mea... Păcatele sunt și vor fi mereu... Lacuri sclipitoare de lacrimi, Furtuni ce răvășesc sufletele! Zâmbete și o plimbare spre Lună, Acestea într-adevăr amintiri

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

1

Pledând pentru grațiere îmi cazi în genunchi... Fața-ți este palidă, tristețea un junghi... Atât de multă umilință, atât de multă uitare, Acum ți-ai plecat ochii și ți-ai cerut iertare... Un

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Luminată de un foc lăuntric,îți privești propria imagine, Reflecția-ți este distorsionată, lăsată în paragine... Boala care te-a ros în interior, nemiloasă și tenace, Nu ți-a iertat nici sufletul,

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Prin intrarea-mi din cavou, Cobor în Infern din nou! Mă uit la corpul din gheață: Stă întins, lipsit de viață. Privirea goală, mâinile reci, \"Fără mine vrei să pleci?\" Dar nu întreabă, doar

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Dans frenetic de lacrimi... Neantul s-a spart... Destin acvatic păcătoșilor! Natura se dezmembrează... Ploaia se hrănește cu visuri... Mii de flori transparente... Minuscule sfere

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0

Mă uit spre tine și TU nu mai ești... Căzut în visare, nu-mi mai zâmbești, Gânduri stranii în minte ți s-arată, O lacrimă se prelinge, mirată... Mă uit spre tine și TU nu mai ești... Nu spui

SISigarteu Ioana-Cornelia

0

0