Sigarteu Ioana-Cornelia

Azazael, aceasta poezie îmi place chiar mai mult decât cealaltă...O singură obiecție: nu mi se pare ca titlul este edificator, chiar daca înțeleg că ai vrut sa faci o opoziție între el și conținutul în sine...

pentru comentariu. Accept critica și ai dreptate. E o poveste de groază.

Mulțumesc mult pentru corectări...au fost mici scăpări... s-au remediat :-)

În primul rând aș dori să subliniez ceea ce intenționam eu să exprim prin versurile \"adolescentin-banale\"...Nu este vorba despre plecarea unui anumit ins după care să pot \"plânge\"...
Plecarea \"cuiva\", respectiv pronumele personal \"tine\", se referă la acel coș de sentimente care umanizează...Poezia ar fi vrut să exprime \"trădarea\" eului prin vidarea de orice fel de sentiment: fie el credința, iubirea, durerea..., pierderea astfel a însăși identității (sunt Nimeni...)
Orice om trăiește pentru a simți...iar dacă în urma unei \"trădări\" intervine o imposibilitate de a simți, aceasta echivalează cu o \"moarte\" (mai mult sau mai puțin biologică...)

\"Satan ranit de iubire...\" - imi place cu adevarat...in sensul ca, daca impletesti imaginea Celui Decazut cu cea a unui Cupidon (Eros) ce il raneste cu sageata cu otrava cea mai dulce...foarte plastic intr-adevar...

Viața de \"după\" = viața de acum...
Viața de acum = viața de \"după\"...
Și atunci de ce să aștepți ceva care este deja aici?Acum?
Oricum, viața nu este altceva doar un mod mai lent de a muri...