Poezie
Un pic de viață
1 min lectură·
Mediu
Respir un aer proaspăt și curat,
Mă simt aivea păcătoasă
Că profanez vântul purificat
De gandurile mele nemiloase.
Aș vrea să scap de teamă,
Și să devin nemuritoare,
Dar teroarea-mi mă cheamă
În a ei umbră ucigătoare.
Mă las purtată de-ntuneric
Și nu zăresc nicăieri lumină,
Mă-nchin infinitului cosmic
Și mă supun lui umilă.
Sclava sa ce-am devenit...
Nu mai sunt eu deloc,
Viața la care am nutrit
E acum un vis ars de propriul foc.
Aș vrea sa gust din a vieții savoare,
Să-mi satur pofta copilărească
De a vedea soarele când răsare
Și de a dori să trăiască...
Dar la ce-mi folosește o viață-ntreagă
Să aștept clipa morții,
Când pot să-mi ofer o clipă neagră
Ruptă din Iadul vieții.
012.502
0
Viața de acum = viața de \"după\"...
Și atunci de ce să aștepți ceva care este deja aici?Acum?
Oricum, viața nu este altceva doar un mod mai lent de a muri...